Schitul "Pogorarea Duhului Sfant"

Nume

Schitul "Pogorarea Duhului Sfant"

Egumen/Stareț

Arhimandrit Vichentie Lupu

Hram

„Pogorarea Duhului Sfant“

Apartenența Administrativ-Bisericească

Episcopia Huşilor

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

 Adresa

Judetul Vaslui

Unii istorici consideră că biserica Mănăstirii Drăgești, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, a fost construită pe locul vechii Mânăstiri Mera, afirmație total eronată.

Construirea actualului așezământ a început în 1999. Biserica nouă a fost construită în 2002, iar clopotnița în 2005 de Petrică Ciornei, invalid. La construcția bisericii s-a remarcat Schipor Arcadie și fiii săi, o echipă de meseriași din comuna Laura. Strănile au fost sculptate de Fusa. Clopotele sunt confecționate la Baia Mare, tabla din cupru provine de la întreprinderea Metrom, din Brașov. Materialul lemnos provine din Ocolul Fălciu. În exterior bârnele sunt îmbrăcate cu fibre de sticlă, operațiune executată de inginerul Romică Scafariu. Chiliile sunt făcute din fostele barăci de la fostul C. A. P.

Un privilegiu deosebit pentru schitul cu hramul “Pogorârea Sfântului Duh” este dat de vizitele părintelui Teofil Pârâianu de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, din doi în doi ani.

La biserica schitului se află moaștele Sf. Trifon Românul, Sf. Siloan Atonitul, Sf. Sofronie, Sf. Părinţi uciși în M-rea Sf. Sava, Sf. Martiri căzuți în închisoarea de la Aiud, în timpul regimului ateo-comunist.

Părintele stareț Vichentie Lupu, alegând loc pentru ctitorirea schitului s-a condus după cuvintele Cuviosului Isaia Pustnicul: „De pleci să locuiești într-un loc să nu voiești să-ți tai repede o chilie spre locuință până ce nu afli felul de viețuire al locului, ca nu cumva să ai acolo sminteală, fie pentru grija (ce ți-o dă), fie pentru că vei vedea pe vreunii care (nu-ți plac), fie pentru sminteala prietenilor. Căci de ești înțelept vei cunoaște în puține zile tot ce-ți va fi spre moartea sau spre viața ta”.

Scopul schitului este rugăciunea, așa cum Dumnezeiescul Gură de Aur ... (zice): Vă îndemn, fraților, să nu călcați sau să nu nesocotiți niciodată canonul rugăciunii. Căci am auzit cândva pe Părinți zicând: Ce fel de călugăr este acela care nesocotește sau calcă canonul? Ci fie că manâncă, fie că bea, fie că șade, fie că slujește, fie că e în călătorie, fie că face altceva e dator: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă ca pomenirea aceasta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos să întărâte pe vrăjmașul în război”.