În contextul aniversării în 2010 a 1.685 de ani de la primul
Sinod Ecumenic, cel de la Niceea (325), şi a 125 de ani
de la recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe
Române (1885), la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh
Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat
- în şedinţa de lucru din 18-19 iunie 2009 - ca 2010 să
fie declarat „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei
româneşti“ în Patriarhia Română, informează Ziarul Lumina.

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un
program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea
în 2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic
şi mediatic intitulat „2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox
şi al Autocefaliei româneşti“.

Potrivit Biroului de presă al Patriarhiei Române, în prima
parte a anului 2010, Patriarhia Română şi eparhiile din
ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare,
colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti, iar
profesorii specialişti în teologie pastorală, catehetică-omiletică,
drept bisericesc, precum şi în domeniul misionar-ecumenică
vor realiza studii, comentarii, bibliografii care vor trata
istoria Crezului Ortodox (geneza, contextul istoric şi teologic
al formulării Simbolului niceo-constantinopolitan) şi locul
Crezului în cultul ortodox (text şi cântare bisericească),
în cateheza ortodoxă (inclusiv ora de religie şi programul
Hristos împărtăşit copiilor), în activitatea pastoral-misionară
a Bisericii şi în dialogul cu alte Biserici creştine. În
acest context, Patriarhia Ro-mână va publica două lucrări
dedicate Crezului Ortodox, un volum teologic şi un volum
cu reproduceri după fresce reprezentând sinoadele ecumenice
şi sfinţi apărători ai dreptei credinţe.

În a doua parte a anului 2010, va fi abordată tema Autocefaliei
româneşti, urmând să fie, de asemenea, organizate conferinţe,
simpozioane ştiinţifice şi dezbateri şi să se elaboreze
studii istorico-teologice cu următoarele subteme: Auto-cefalia
bisericească: unitate de credinţă şi libertate religioasă;
consideraţii privind vechimea şi afirmarea autocefaliei
româneşti de-a lungul timpului; recunoaşterea autocefaliei
(25 aprilie 1885), confirmare a demnităţii şi prestigiului
Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Ortodoxiei universale;
Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir - mărturie văzută a autocefaliei
bisericeşti; autocefalia în dialogul panortodox. Ca atare,
Patriarhia Română va publica trei volume dedicate Autocefaliei
româneşti: unul intitulat Autocefalia - libertate şi demnitate,
cuprinzând studii despre autocefalie, şi altul intitulat
Autocefalie şi responsabilitate, dedicat vieţii şi activităţii
eparhiilor ortodoxe române în perioada 1885 - 2010, şi al
treilea, intitulat Autocefalie şi comuniune, consacrat relaţiilor
externe ale Ortodoxiei Româneşti.

În Joia Mare a anului 2010 (1 aprilie), în cadrul Sfintei
Liturghii, oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel,
împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, va avea loc sfinţirea
Sfântului şi Marelui Mir, pentru a douăzeci şi una oară
în Biserica Ortodoxă Română.

Manifestările organizate în Anul omagial al Crezului Ortodox
şi al Autocefaliei româneşti vor fi susţinute şi mediatizate
pe larg de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române
(Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina,
Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media
bisericească eparhială şi presa laică.

Site-ul Patriarhiei Române (www.patriarhia.ro) va avea
în anul 2010 o pagină specială, care va prezenta calendarul
evenimentelor, informaţii, ştiri, documentare şi toate activităţile
realizate în Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei
româneşti, mai anunţă Biroul de presă al Patriarhiei Române.

În 2010, Istanbul este Capitală Europeană
a Culturii

Anul 2010 găseşte vechea cetate bizantină a Constantinopolului
(gazda celui de-al doilea Sinod Ecumenic, în care a fost
definitivat Simbolul de Credinţă ortodox) în haine de sărbătoare:
oraşul Istanbul este, în 2010, Capitală Europeană a Culturii.

Simbolul de Credinţă ortodox a fost constituit în cadrul
primelor două Sinoade Ecumenice, la Niceea, în anul 325,
şi la Constantinopol, în anul 381. Iniţiativa convocării
unui sinod general, la care să participe toţi episcopii
din imperiu, a aparţinut Sfântului Împărat Constantin cel
Mare (306-337), în contextul tulburărilor provocate de speculaţiile
teologice referitoare la primele două Persoane ale Sfintei
Treimi. Preotul alexandrin Arie afirma că Dumnezeu Tatăl
L-a născut pe Fiul, care are, aşadar, început şi nu este
întocmai de aceeaşi fiinţă cu Tatăl. Episcopul Alexandru
al Alexandriei nu a acceptat această teologie, mărturisind
că Fiul lui Dumnezeu există, din veşnicie, egal cu Tatăl.
Pornind de la această părere teologică a lui Arie, s-a creat
tulburare în întreg imperiul, ambele tabere atrăgându-şi
simpatizanţi. Împăratul Constantin, în urma victoriei asupra
lui Licinius din 324, şi-a instalat reşedinţa imperială
la Nicomidia, capitală orientală a imperiului. Acolo a aflat
de disputa apărută în Alexandria şi a încercat o mediere
între Arie şi Alexandru.

Văzând că este mai mult decât o dispută personală, împăratul
a decis convocarea tuturor episcopilor din imperiu, pentru
a cădea de acord asupra învăţăturii ortodoxe de credinţă.
Calendarul ortodox pomeneşte, în Duminica a VII-a după Paşti,
închinată Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, un
număr de 318 ierarhi prezenţi la Niceea, astăzi Iznik, în
Turcia. Alături de episcopul Alexandru al Alexandriei, preşedintele
Primului Sinod Ecumenic, sunt amintiţi diaconul său Atanasie,
Spiridon al Trimitundei, Eustaţiu al Antiohiei, Macarie
al Ierusalimului, Pafnutie din Tebaida, Osius de Cordoba,
precum şi diaconii Vit şi Vicenţiu, reprezentanţi ai papei
Silvestru I al Romei. Teodor Lectorul, istoric bizantin
din sec. al VI-lea, include în lista părinţilor sinodali,
la numărul 151, pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul de Mira.
Toate hotărârile adoptate de Sfinţii Părinţi la Sinoadele
Ecumenice primesc autoritate dumnezeiască prin formula „Părutu-s-a
Duhului Sfânt şi nouă“ (Faptele Apostolilor 15, 28). Asemenea
şi Simbolul de Credinţă enununţat la Sinodul I Ecumenic,
alcătuit din şapte articole ce rezumă teologia ortodoxă
despre Tatăl şi Fiul şi amintesc credinţa în Duhul Sfânt.

Sinodul al II-lea Ecumenic a completat
Crezul cu ultimele cinci articole

Hotărârile Primului Sinod Ecumenic nu au restabilit liniştea
în imperiu. Ereziile încă existau prin cei care refuzau
să se supună autorităţii supreme în materie de credinţă.
Astfel, a fost nevoie de convocarea Sinodului al II-lea
Ecumenic, la Constantinopol, în 381, de împăratul Teodosie
cel Mare (379-395). Acest sinod avea să consolideze victoria
ortodoxiei niceene obţinută cu câteva decenii în urmă. Între
Sfinţii Părinţi prezenţi în număr de 150 la acest conciliu,
pomeniţi în calendarul ortodox la 22 mai, sunt amintiţi:
Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Meletie
al Antiohiei, Amfilohiu de Iconiu, Chiril de Ierusalim,
Diodor de Tars, dar şi Terentius, episcop de Tomis. Părinţii
sinodali au afirmat păstrarea credinţei mărturisite la Niceea,
stabilind o terminologie teologică trinitară, au respins
toate ereziile apărute şi au completat Simbolul de Credinţă
niceean cu ultimele patru articole.

Astfel, Crezul sau Simbolul de Credinţă s-a păstrat până
în zilele noastre drept înfăţişare pe scurt a învăţăturii
pe care creştinul trebuie să o cunoască, să o primească
cu credinţă şi să o mărturisească. Este alcătuit din douăsprezece
articole, primele şapte (referitoare la Dumnezeu-Tatăl şi
la Dumnezeu-Fiul întrupat pentru a noastră mântuire) enunţate
la Sinodul I Ecumenic şi ultimele cinci (referitoare la
Dumnezeu-Duhul Sfânt, Sfânta Biserică, Sfintele Taine, învierea
morţilor şi viaţa veşnică) enunţate la Sinodul al II-lea
Ecumenic.

Întreită aniversare în Biserica Ortodoxă
Română

Pentru Biserica Ortodoxă Română, anul 2010 este motiv de
întreită aniversare: la 4 februarie se vor împlini 85 de
ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul
de patriarhie, la 25 aprilie se împlinesc 125 de ani de
la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române,
iar la 1 noiembrie, 85 de ani de la întronizarea primului
patriarh, Miron Cristea.

În aprilie 1925, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea
trimitea Tomosul prin care se recunoştea Biserica Ortodoxă
Română „neatârnată şi autocefală“, administrată de Sfântul
Sinod şi „nerecunoscând în propria sa administraţie internă
nici o altă autoritate bisericească, fără numai pe capul
Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească,
pe Mântuitorul şi Dumnezeu-Omul“.

În şedinţa din 4 februarie 1925, Sfântul Sinod hotăra:
„Se înfiinţează în Ţara Românească, pentru Biserica Ortodoxă
Autocefală Română, demnitatea de Patrirah; Arhiepiscopul
Bucureştilor şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în
calitatea sa de Primat al României, la rangul de Patriarh
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române.“ La 30 iulie 1925,
Patriarhia Ecumenică de Constantinopol trimitea Tomosul
Sinodal de recunoaştere a ridicării Bisericii Ortodoxe Autocefale
Române la rangul de Patriarhie: „De acum va fi asentimentul
tuturora pentru ridicarea Bisericii surori din România la
vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată,
cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu,
întreg poporul binecredincios român mărindu-se prin unirea
sa politică, această cinstire este binevenită şi îndreptăţită.“
Drept urmare, la 1 noiembrie 1925 a fost întronizat primul
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, dr. Miron Cristea
(1925-1939).