Cuvântul Ierarhului

Cuvântul Preasfințitului Părinte Ignatie Trif, noul Episcop al Hușilor, la întronizare

Vă rog să mă primiţi nu ca pe unul care face minuni, nu ca pe un stăpân, ci ca pe unul care vrea să vă slujească cu autoritatea dragostei, a blândeţii, a înţelegerii, a împreună-pătimirii şi la bine şi la rău; ca pe unul care nu vrea „să iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43); ca pe unul care nu are nevoie de vorbe linguşitoare, care ameţesc orice pământean; ca pe unul care nu are nevoie de odihnă, ci de neostoită trudă în via Domnului; ca pe unul care vrea să se răstignească pe altarul dragostei pentru dumneavoastră; ca pe unul care vrea să vă sărute rănile şi să vă micşoreze suferinţa, atunci când sunteţi îndureraţi şi năpăstuiţi; ca pe unul dispus să se lepede de el însuşi şi de tot ceea ce poate împiedica trăirea curată a credinţei; ca pe unul care iubeşte simplitatea şi sinceritatea relaţiilor dintre oameni; ca pe unul care „nu are nevoie de putere”, ci de „acel cutremurător şi minunat, cu totul dumnezeiesc privilegiu, de a iubi până la moarte, şi încă moarte pe cruce”; ca un slujitor al Domnului care, în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, destoinic, să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi pentru a-i face voia” (II Timotei 2, 24-26).

Betesda, locul suferinței și al mângâierii

Starea omului atotsuficient, lăsat pe seama propriilor puteri, a dus la egoism, la zgârcenie, insensibilitate, la lipsa dragostei și la sfârșit inuman. Multe dintre lipsurile noastre sunt accentuate de necredința și insuficienta prevedere a faptelor pe care le putem arăta, dar le evităm din comoditate, din ușurătate și neimplicare. De aceea, voluntariatul la noi este inexistent în comparație cu alte societăți care se gândesc nu numai la ele însele, ci și la cei în mijlocul cărora trăiesc și care au nevoie de compasiunea și ajutorul lor.

Învierea din morți a Domnului, lumina sufletelor noastre (Scrisoare pastorală la Învierea Domnului - 2017)

† CORNELIU

prin harul lui Dumnezeu, Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,

Slujitorilor Mântuitorului Iisus Hristos, din parohii și mãnãstiri, precum și tuturor ortodocșilor creștini: Har, bucurie și milã de la Biruitorul morții, iar de la noi, nezdruncinatã mãrturisire!

Cinei Tale celei tainice, astăzi părtaș mă primește

Joia dinaintea Sfintei Învieri a Domnului din morți este ziua cea mare a împlinirii cuvintelor pe care Iisus, Mântuitorul nostru, le-a rostit cu un an în urmă, în sinagoga din Capernaum: „Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi, cine mănâncă din pâinea aceasta, viu va fi în veci, iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (Ioan 6,35 și 51).

Vestea cea bună, începutul adevăratei bucurii

În ciuda cultivării și propagării răului sub toate formele lui, a subestimării pericolelor care distrug omul dezumanizându-l, a veștilor rele, înfricoșătoare, tragice, cultivate și răspândite pe toate căile, a faptului că simpla lor auzire sau mai grav, confruntarea cu ele, omenirea este întâmpinată mereu de Biserica mărturisitoare a Adevărului și a dreptcredinței cu vestea nouă, unică și nemaiîntâlnită, Dumnezeu se face Om, intră în istoria umanității, își asumă condiția umană până la moarte, dorind să rămână cu noi oamenii, până la finalul istoriei noastre, contrar refuzului, indiferenței și chiar a negării Lui de către mulți semeni ai noștri.

Nașterea Domnului Iisus Hristos, început al bucuriei veșnice - Scrisoare pastorală la marea sărbătoare a Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos din anul mântuirii 2016

† C O R N E L I U

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,

Slujitorilor lui Hristos Dumnezeu din parohii și mănăstiri și la toți dreptcredincioșii creștini:

Har, milă, pace de la Hristos Dumnezeu, Care pentru noi și mântuirea noastră, astăzi, în Betleem S-a născut, iar de la noi părintească binecuvântare!

Schimbarea la Față a Domnului, anticipare a biruinței morții prin Înviere

Cu cât omul contemporan va nega prin cuvânt și fapte taina dreptei credințe, pline de slavă și minune nepieritoare, descoperită pe muntele Taborului și desăvârșită prin Învierea Domnului, cu atât se va vădi prin contrast adevărul triumfător de fapt și viață și anume că Mântuitorul nostru nu a fost numai smerit, care și-a asumat chipul (icoana) robului” Filip 2,8, ci plin de lumină și slavă dumnezeiască. Chipul Său veșnic ne descoperă taina Bisericii care este chemare și îndemn: „Nu vă temeți!” El a biruit puterea lumii aflate sub forța și imperiul răului. El biruiește prin noi slujitorii Lui, prin fiecare creștin doritor de viață și nemurire. Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” Ioan 16,33.

Sfânta Muceniță Chiriachi

Biruinţa martiriului o observăm mereu, în ciuda dificultăţilor, tot mai directe, provocate de oameni necredincioşi, pătimaşi, lipsiţi de latura umană şi tot mai ignoranţi în viaţa duhovicească. Sfinţii martiri, prin credinţa şi viaţa lor, prin curajul şi puterea mărturisirii, au devenit casnici ai lui Dumnezeu, izvorul vieţii şi al biruinţei. Cinstindu-i pe ei, recunoaştem puterea şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, precum şi măsura dragostei Lui faţă de noi, căci „minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi”!

Pagini

Subscribe to RSS - Cuvântul Ierarhului