Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte astăzi, 2 iulie, pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Acesta a domnit între anii 1457-1504 şi s-a remarcat ca un iscusit voievod şi ctitor de biserici.

Cuvios lucru este şi plin de folos duhovnicesc pentru credincioşii Bisericii de a se arăta plini de evlavie, a cinsti şi a pomeni, prin slujbe şi prin cântări, pe cei ce s-au arătat bineplăcuţi lui Dumnezeu în viaţa lor pământească. Lauda care se dă celor ce trăiesc în chip virtuos se îndreaptă către însuşi Dumnezeu, de la care izvorăşte oamenilor toată virtutea, precum ne învaţă Sfântul Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul: „iar lauda celor bune înflăcărează şi îndeamnă pe credincioşi".

„Când se laudă dreptul se veselesc popoarele", glăsuieşte proorocul David. Dar lauda binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare ne produce nu numai bucurie duhovnicească, ci şi îndemn puternic pentru grija mântuirii sufleteşti. Fiecare dintre dreptmăritorii creştini sunt datori să cinstească şi să laude, după cuviinţă, pe cei ce au vieţuit cu dreaptă credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că lauda este plata virtuţii şi cel ce laudă virtutea laudă pe însuşi Dumnezeu.

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Smerenia noastră împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea jertfelnică pentru credinţă şi neam a dreptcredinciosului Voievod bineplăcut lui Dumnezeu, la faptele şi împlinirile lui şi purtând grijă de folosul obştesc al credincioşilor, iar pe de altă parte ţinând seama de cele arătate de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care a cerut ca amintirea zilei trecerii la cele veşnice a Marelui Ştefan, să fie aşezată ca zi de pomenire a Sfântului.

Urmând obiceiul obştesc al Bisericii şi rânduielilor dumnezeieştilor părinţi dinaintea noastră, făcut-am cunoscut ca să dea binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare cinstirea cuvenită bărbaţilor sfinţi. (Tomosul de canonizare a Sfântului Ştefan cel Mare)

Şi în Episcopia Huşilor avem urme ale prezenţei marelui domnitor, prin intermediul a două ctitorii: Catedrala episcopală “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi şi Biserica domnească “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezatorul” din Vaslui.

Catedrala episcopală din Huşi a fost construită de Sf. Voievod Ştefan cel Mare, în anul 1495, funcţionând de-a lungul timpului că mănăstire şi catedrală episcopală. Monument valoros la origine, dar reconstruit în sec. XVIII-XIX, mai păstrează astăzi doar urmele temeliilor şi pisania din vremea marelui voievod.

Biserica domnească “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui este ctitoria domnitorului Ştefan cel Mare, datând din anul 1490, ca paraclis al Curtii Domneşti de aici. După cum rezultă din inscriptia votivă, aflată pe peretele de apus, biserica a fost zidită în mai puţin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie).