2018

„FACEM O TRANSFUZIE DE VIAȚĂ PRIN ÎNVIEREA LUI HRISTOS”

Avem şansa, în acest interviu, să călătorim împreună cu Preasfinţitul Ignatie al Huşilor de la moartea la care ne atrage lumea aceasta la învierea la care ne cheamă Hristos. Suntem creaţi pentru viaţă, spune Preasfinţitul Ignatie, de aceea şi frica morţii a pus stăpânire pe lumea de azi, atât de îndepărtată de Dumnezeu, preferând cultura păcatului şi a morţii. În cuvintele ce urmează aflăm însă multă nădejde, căci Hristos a înviat, iar prin Învierea Lui a biruit moartea pentru toţi cei care Îl primesc în inimă pe El, Cel ce, smerit, „stă la ușă și bate”cf. Apoc. 3:20

Preasfinţitul Ignatie: „Învăţăm de la Maica Domnului să fim oameni de lumină prin tot ceea ce facem, fiecare gest la nostru să fie imprimat de lumină, de delicateţe, de nobleţe!”

În ziua sărbătorii Izvorului Tămăduirii, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bujoreni, protopopiaul Bârlad, cu prilejul hramului sfântului lăcaş. Răspunsurile liurghice au fost date de corul „Dignus est” al preoţilor din Episcopia Huşilor.

Preasfinţitul Ignatie: „Bucuria pe care ţi-o dă Hristos este bucuria inimii. Este o bucurie consistentă, durabilă şi veşnică”

În prima zi a Învierii, duminică, începând cu ora 12.00, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor a săvârșit, la Catedrala Episcopală din Huşi, slujba Vecerniei, numită şi „A doua Înviere”. Alături de Ierarhul Huşilor au slujit părinţii consilieri ai Centrului Eparhial Huşi, părinţii protopopi şi preoții din municipiul Huși, care, potrivit tradiţiei, au citit pericopa evanghelică rânduită în cadrul slujbei, în 12 limbi.

Programul slujirilor arhierești ale Preasfințitului Părinte Ignatie de Sărbătoarea Învierii Domnului și în Săptămâna Luminată

În noaptea de Înviere, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, va săvârși Slujba de Înviere și Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși.

„Duşmanul” din „mijlocul nostru”: neunirea

În general, în asemenea momente de recurs şi de cinstire cuviincioasă a unui eveniment din istoria neamului nostru, avem două tendinţe: fie devenim patetici, sentimentali şi, în consecinţă, (potenţiali) irealişti, fie devenim fatalişti şi total neîncrezători, susţinând că nimic din trecut nu poate fi cu adevărat repetabil. Chiar dacă (uneori) istoria nu se repetă, cred că este esenţial ca noi să întreprindem toate demersurile, care pot deveni realizabile, pentru reeditarea, la nivel simbolic şi apoi concret, a unui eveniment major, luminos şi binefăcător din istoria patriei noastre.

Pagini

Subscribe to RSS - 2018