cuvânt

„Duşmanul” din „mijlocul nostru”: neunirea

În general, în asemenea momente de recurs şi de cinstire cuviincioasă a unui eveniment din istoria neamului nostru, avem două tendinţe: fie devenim patetici, sentimentali şi, în consecinţă, (potenţiali) irealişti, fie devenim fatalişti şi total neîncrezători, susţinând că nimic din trecut nu poate fi cu adevărat repetabil. Chiar dacă (uneori) istoria nu se repetă, cred că este esenţial ca noi să întreprindem toate demersurile, care pot deveni realizabile, pentru reeditarea, la nivel simbolic şi apoi concret, a unui eveniment major, luminos şi binefăcător din istoria patriei noastre.

Episcopul Grigorie Leu – „patriarhul alb” al suferinţei pentru credinţă şi neam

De fiecare dată când ne aflăm în ambianţa comemorării unui mare aristocrat – aici am în vedere sensul primar al cuvântului, adică cineva care este stăpânit perpetuu de bine şi frumos – al dragostei faţă de Biserică şi  de neam, avem convingerea lăuntrică că luăm şi noi ceva din şuvoiul de fibră morală  şi de energie naţională al destinului celui care, cu siguranţă, este „în gândul lui Dumnezeu”, precum şi în memoria inimii noastre, aşa cum sunt toţi martirii neamului românesc.

Subscribe to RSS - cuvânt