Câteva mii de credincioşi au fost prezenţi, astăzi, 9 aprilie
2010, la Mănăstirea Bujoreni din judeţul Vaslui, pentru
a cinsti hramul acestui aşezământ monahal.

Cu acest prilej, a fost oficiată slujba Sfintei Liturghii
de către Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor,
împreună cu un numeros sobor de 18 preoţi şi 6 diaconi,
pe un podium special amenajat în apropierea bisericii. Răspunsurile
la Sfânta Liturghie au fost date de către corurile reunite
ale Protopopiatelor Bârlad şi Fălciu.

După momentul împărtăşirii clericilor, Preasfinţia Sa
a rostit un ziditor cuvânt de învăţătură privitor la semnificaţiile
acestei sărbători şi a explicat celor prezenţi importanţa
acestei perioade liturgice, marcată de marele eveniment
al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a săvârşit
şi două hirotonii a doi părinţi vieţuitori ai acestui aşezământ
monahal, una întru ieromonah şi cea de-a doua întru ierodiacon.

La finalul slujbei, părintele protosinghel Euharist Micu,
stareţul mănăstirii, a mulţumit ierarhului pentru prezenţă,
pentru bucuria oferită miilor de pelerini prezenţi prin
slujirea Sfintei Liturghii, adresând Preasfinţiei Sale urări
de viaţă îndelungată, sănătate şi realizări în slujirea
acestei străvechi eparhii.

La cuvântul părintelui stareţ, Preasfinţitul Părinte Episcop
Corneliu a răspuns mulţumind Bunului Dumnezeu pentru darul
vieţii şi al slujirii, îndemânând pe cei prezenţi să rămână
credincioşi fideli şi devotaţi ai Bisericii. Apoi, Preasfinţia
Sa a mulţumit tuturor celor prezenţi şi a felicitat pe preoţii
din cele două coruri pentru frumoasele cântări din timpul
slujbei şi pentru micul concert de cântări specifice acestei
perioade pascale.

După acest moment, clericii şi credincioşii prezenţi au
cântat la îndemnul Preasfinţiei Sale cântarea „Hristos a
înviat”.

Mănăstirea Bujoreni are o obşte de 26 de vieţuitori, fiind
cea mai mare mănăstire pentru călugări din cuprinsul Episcopiei
Huşilor.

Prima atestare documentară a acestei mănăstiri datează
din 27 martie 1602, iar începuturile acestui aşezământ sunt
legate de găsirea în chip minunat a Icoanei Maicii Domnului
în scorbura unui stejar secular şi de zidirea unei biserici
în acest loc.

După ridicarea bisericii s-a întemeiat un schit cu obşte
de călugări. Cu timpul, biserica s-a degradat şi la începutul
secolului al XVIII-lea a fost renovată de Gavriil Conache,
care a întărit-o şi consolidat-o. În anul 1840, ieromonahul
Ioanichie Costache (hatmanul Ioan, înainte de călugărie),
a construit o biserica mare din zid de cărămidă, care este
folosită şi azi. După construcţia bisericii din zid, schitul
a fost transformat în mănăstire pentru maici.

În timpul regimul comunist ateu, mănăstirea s-a desfiinţat
în urma decretului 410/1959, fiind redeschisă în 1993 ca
mănăstire pentru monahi.

Actualmente, se construieşte o nouă biserică de mari dimensiuni,
pentru a răspunde nevoilor spirituale ale numeroşilor creştini
care vin să se roage în acest sfânt lăcaş.

Incinta mănăstirii este foarte frumoasă şi spaţioasă,
cu multa iarbă şi molizi seculari la sud-vest şi nord de
biserica.