Mănăstirea Bujoreni

Nume

Schitul Bujoreni (Măgarului) (călugări)

Egumen/Stareţ

Protos. Euharist Micu

Hram

"Izvorul Tãmãduirii"; "Adormirea Maicii Domnului"

Apartenenţa Administrativ-Bisericeascã

Episcopia Huşilor

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Adresa

Orasul

Judetul Vaslui

Acces/Localizare

Drum judetean Bârlad-Murgeni-Falciu, la iesire din satul Popeni, la punctul numit Caprioara, un indicator arată spre dreapta 5km de drum forestier pietruit. Cu trenul se coboară în statia Horga...5km pe jos.

Istoric

Prima atestare documentară a M-rii Bujoreni dateaza din 27 martie 1602 dar putem usor presupune ca a existat o viată monahală anterioară acestei date. Mănăstirile Recea si Bujoreni sunt legate cu legenda si adevarul, prin gasirea în chip minunat a Icoanei Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. La venirea turcilor în Moldova, călugării de la Recea au îngropat odoarele si au ascuns în padure icoana ferecată în argint a Maicii Domnului. Schitul a fost ars si pustiit, vietuitorii s-au risipit si despre icoana nu s-a mai stiut nimic, mai bine de o suta de ani. Un oarecare Ion Bretcanu, mocan, se opreste cu turmele la Silistea Bretcanii, la un kilometru de M-rea Bujoreni. Venise de la munte alături de alti mocani să-si vândă produsele la câmpie, ca în fiecare an. Dupa o zi de târg uită sa lege măgarii care purtaseră poverile la vânzare. Când să împartă banii, ciobanii au vazut că lipsea chiar măgarul care avea punga cu 3000 de galbeni obtinuti din produse. Cu ajutorul pădurarului au gasit măgarul îngenunchiat în fata unui stejar si a trei luminite asezate în formă de cruce. Într-o scorbura a stejarului au gasit icoana Maicii Domnului ascunsa de calugari pentru a nu fi profanata. Ion Bretcanu a hotarât ca banii sa fie folositi pentru construirea unui Sfânt Lacas din lemnul stejarului. Nevoit sa se întoarca acasa, a încredintat împlinirea acestei ctitorii padurarului Iftimie care apoi s-a calugarit luându-si numele de Pahomie. Trunchiul Stejarului a devenit Sfânta Masa în M-rea Bujoreni, pe atunci Schitul Măgarului.

Dupa ridicarea bisericii s-a întemeiat un schit cu obşte de călugari. Cu timpul biserica s-a degradat şi la începutul secolului al XVIII-lea a fost renovată de Gavriil Conache, care a întarit-o. În anul 1840 Iermonahul Ioanichie Costache (hatmanul Ioan, înainte de calugarie), a construit o biserica mare din zid de caramidă, care este folosită şi azi. Dupa construcţia bisericii din zid, schitul a fost transformat în mănăstire pentru maici.

Astăzi, la nord de naos, se afla mormântul stareţei Zaneta Vlasie (+ 29 iunie 1914), iar la sud de altar se află mormintele a doua maici decedate, una la 1914, alta la 1950. Viaţa monahală a durat pâna în 1960, când maicile au fost alungate din mănăstire.

 

Istorie recentă

Regimul instalat la 23 august 1944 a avut repercusiunile cele mai grave asupra mănăstirii, mai ales între anii 1958-1960, când un decret necrutator a adus o prigoană asupra credintei strămosesti si asupra slujitorilor ei. Propaganda ateistă sovietică a făcut ca si M-rea Măgarului sa fie închisa. Dupa 1989, prima grijă a Sf. Sinod al B.O.R. a fost redeschiderea fostele mănăstiri. Din 1993 mănăstirea a fost deschisă pentru monahi. Episcopul Ioachim Vasluianu numeste staret pe Protosinghelul Luchian, care va pastori obstea de monahi pâna în anul 2002, timp în care se va ocupa cu destoinicie de anexele gospodăresti si chilii, de construirea unui gard de piatră si electrificarea Sfântului Lăcas.

Din încuviintarea actualului Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Preasfintitul Ioachim al Husilor a transferat la M-rea Bujoreni 4 monahi de la M-rea Petru Vodă. Cu aprobarea Preasfintitului Ioachim, monahul Euharist, absolvent al Academiei de Studii Economice Bucuresti a fost hirotonisit ieromonah pe seama M-rii Bujoreni si numit în functia de staret în anul 2002. În mănăstire sunt acum 26 de vietuitori care se bucură de liniste si trăire duhovnicească.

Date tehnice/Biserică

Biserica este o construcţie din zid de caramida, pe temelie de piatra, în forma de cruce. Interiorul este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul spaţios este luminat de o fereastra la rasarit. Deasupra altarului este un turnuleţ cu o cupola sferica. Catapeteasma este din lemn sculptat.

Naosul, cu absidele largi şi puţin adânci, este luminat de câte o fereastra la sud şi nord. Pronaosul, în forma dreptunghiulara, este luminat tot de câte o fereastra la sud şi nord. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, mari (late şi înalte) terminate în arc, cu grilaj metalic la mijloc. Geamurile interioare sunt ornamentate cu flori şi cercuri cu o cruce în mijloc.

Pridvorul are zidurile dublate în interior şi între ele, de o parte şi de alta, este o scara care urca la turnul clopotniţa şi o camera-magazie. Din cauza dublarii zidurilor, pentru scara clopotniţei ramâne laţimea în interior de numai 4 m (la jumatate faţa de pronaos). Nu are zid sau uşa pentru separarea de pronaos, delimitându-se de acesta prin cei doi stâlpi laterali cuprinşi în zid, care susţin arcada pe care se sprijina clopotniţa.

Turnul clopotniţa are acoperişul conic. Uşa de intrare prin vest în pridvor este masiva, din lemn, întarita metalic. Pardoseala bisericii este de scândura, iar învelitoarea din tabla zincata. Faţadele sunt simple, varuite în alb, cu profiluri de jur împrejur, sub cornişe.

Pictura

În ulei, a fost executata în anii 1955-1958.

Alte informatii

La est şi sud-est de biserica sunt cele doua cladiri, aşezate în linie, în care se afla stareţia, chiliile, trapeza şi bucataria. Sunt construcţii lungi, tencuite, varuite în alb şi acoperite cu placi de azbociment. La 2 m în nordul bisericii este o casa mica din zid, şi ea acoperita cu placi de azbociment.

Are doua încaperi pentru parinţii duhovnici. Construcţiile au fost realizate dupa reînfiinţarea manastirii, cu contribuţia şi osârdia celor doua maici stareţe (începute de maica Ecaterina Popa şi terminate de maica stareţa Xenia Adrioaie). Dupa ce a devenit manastire de calugari, Parintele Mihail Jitaru construieşte paraclisul manastirii.

Incinta este foarte spaţioasa, cu multa iarba şi molizi seculari la sud-vest şi nord de biserica. Accesul spre biserica şi chilii se face pe alei din beton. Este împrejmuita cu gard de uluca pe laturile din sud, vest şi nord, pe latura din est construcţiile ţinând loc şi de zid.