Mânâstirea Sfântul Nicolae - Fâstâci

Nume

Mânâstirea Sfântul Nicolae - Fâstăci (maici)

Egumen/Stareț

Monahia Paraschiva Chelaru

Hram

„Sfântul Ierarh Nicolae“

Apartenența Administrativ-Bisericească

Episcopia Huşilor

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Adresa

Orasul

Judetul Vaslui

Acces/Localizare

Este situată la nord-vest de Vaslui, şoseaua Vaslui-Negresti, la km 21 ramificaţie stânga Băleşti. Credincioşii fără mijloace proprii de transport pot folosi mijloacele publice de transport auto care circulă de mai multe ori pe zi până în satul Unirea, distanţă 3,5 km de mănăstire. Până la alunecările de teren care au avut loc între Unirea si Fâstâci, autobuzele circulau până la mănăstire, traseul urmând să fie reluat după ce se vor executa lucrările de consolidare a terenului. Aşezământul este construit în sat, pe drumul central al aşezării. Spre sud de mănăstire sunt dealurile Chetreştilor şi Rădueştilor. La punctul Măgura din apropiere, pe piscul cel mai înalt al pădurii, numit şi Sălbaticul, pentru că acolo a trăit un om retras de lume, Ştefan cel Mare şi-a regrupat trupele în urma luptei de la Valea Racovei şi de aici a pornit noua luptă de la Podul înalt. Se spune că aici ar exista nişte beciuri din acel timp, care au servit pentru aprovizionarea trupelor.

Istoric

Prima biserică a fost ctitorită în secolul al XVII-lea de familia Palade. Actuala biserică a fost zidită de Voievodul Mihail Racoviţă în anul 1721 (în a treia sa domnie între 1715-1726). Satul Fâstâci a fost dat din 1641 lui Racoviţă Cehan, al doilea logofăt, şi soţiei sale Teofana. Mânăstiea exista şi în anul 1694, martor stând actul de hotar al lui Mardare şi Talpeş Vornicul, care spune că a ales 70 de pământuri, alături cu Băltenii şi mănăstirea.

Voievodul Mihai Racoviţă a înzestrat mănăstirea cu moşii şi sate. În unele lucrări existente la Episcopia Huşilor, se arată că în anul 1809 mănăstirea Fâstâci din ţinutul Vaslui, ţinea de mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai şi apoi a fost închinată mănăstirii Frumoasa din Iaşi. Arhimandritul Ioasaf Blându a construit în 1834 clădirea stăreţiei şi chiliilor, clopotniţa şi zidul înconjurător.

În 1850-1851 arhiereul Chirii Simachi, a renovat biserica punându-i acoperiş nou din tablă, pardoseală de marmură, o nouă catapeteasmă şi pictând-o. Tototdată a înzestrat-o cu odoare şi veştminte. O mare furtună declanşată în 1881 a rupt acoperişul, care a fost refăcut cu bani de la stat.

Implicarea statului în reparaţiile bisericii duce la concluzia că după secularizarea averilor mănăstireşti si plecarea călugărilor greci în 1864, a devenit biserică de mir. In 1898 s-a pus un nou acoperiş bisericii de către Preotul Pavel Manoilescu, care după cum arată biografia lui, a făcut şcoala primară la mănăstirea Fâstâci. Învăţători i-au fost călugării Nicanor şi Diomid, ei fiind cei care au înfiinţat şcoala primară în mănăstire. Dependinţele mănăstirii s-au ruinat în 1918, dar statul le-a reparat şi a adus aici un orfelinat.

Cutremurul din 1940 a fisurat zidurile bisericii şi statul alocă din nou fonduri, în 1967, pentru reparaţii. Reparaţiile au durat până în 1977, în acest timp făcându-se şi o nouă pictură.          După 1990 mănăstirea a fost reînfiinţată ca mănăstire de călugări, dar după 1993 a devenit mănăstire de maici.

Date tehnice/Biserica

Biserica este din zid în plan treflat, cu spaţiul compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Absida cilindrică a altarului este luminată de o fereastră mare la est şi câte una mai mică la sud şi nord.

Catapeteasma este din lemn de tei cu o foarte frumoasă ornamentaţie sculpturală aplicată, în care predomină elementele vegetale. În sistemul de boltire predomină calotele sferice. Naosul este luminat pe mijlocul absidelor de câte două ferestre mari, pe care se suprapun alte două, mai mici. La limita cu pronaosul mai are câte o fereastră pe zidurile din sud şi nord. Pe naos este o turlă mare deschisă, circulară în interior şi octogonală în exterior.

Naosul se delimitează de pronaos printr-un zid care duce până la boltă, cu o largă deschidere în arc. Pronaosul are o boltire semicilindrică. Şi pe pronaos este o turlă deschisă, tot cilindrică în interior şi octogonală în exterior. Pronaosul este luminat de câte o fereastră mare la sud şi nord, pe care se suprapune câte una mai mică.

Pridvorul, adăugat probabil mai târziu, este luminat de trei ferestre foarte mari la vest şi una la sud, terminate în arc frânt. În partea superioară se termină cu două calote sferice, simetrice faţă de axul central al bisericii. În pridvor se intră prin vest, pe o uşă de lemn în două canaturi, cu geamuri în partea superioară. Din pridvor în pronaos se intră pe o uşă masivă din lemn de stejar, cu întărituri metalice. Pardoseala din biserică este din marmură, iar în pridvor din plăci de ceramică. Acoperişul este din tablă zincată.

 Pictura

Este realizată în tehnica frescă (după reparaţiile terminate în 1977), de pictorul Vasile Pascu din Focşani. La intarea în pronaos, pe dreapta (peretele vestic), este tabloul votiv al ctitorului Mihail Racoviţă (1721) ţinând biserica în mâna dreaptă şi Iisus Hristos care binecuvintează biserica. În partea stângă sunt pictaţi Episcopii Partenie Ciopron şi Eftimie Luca al Romanului.

Faţadele văruite în alb, au un brâu simplu de jur împrejur, la 2/3 din înălţime. Sub brâu şi deasupra lui sunt rânduri de cărămizi, profilate în dinţi de fierăstrău. De la jumătatea zidurilor în jos sunt colonete care formează între ele firide terminate în arc frânt. În partea superioară, de jur împrejur, sunt ocniţe ornamentate cu stucaturi, iar în partea de vest la intrarea în pridvor, ocniţa are sculptată stema Moldovei. De jur-împrejurul bisericii sunt trotuare largi din dale mari de piatră.

Alte informatii

Turnul clopotniţă, construit la 50 m în sudul bisericii, este înalt având 2 etaje cu gang de intrare. A fost o construcţie solidă, dar în 1997 se găsea într-o stare avansată de degradare. În prezent, turnul clopotniță este complet resturat. Corpul de clădire pentru stăreţie, câteva chilii, trapeza şi bucătăria se află în vestul bisericii, în imediată apropiere de ea. Este o construcţie masivă din zid, acoperită cu tablă.

Incinta este împrejmuită cu un zid de piatră, înalt de peste 3 m.