Paștile Domnului, trecerea de la moarte la viață - Scrisoare pastorală la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos în anul mântuirii 2016

† CORNELIU

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,

Iubitorilor și slujitorilor lui Hristos Dumnezeu, din parohii și mănăstiri,

 precum și tuturor creștinilor dreptcredincioși:

Har, bucurie și milă de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morți,

iar de la noi creștinească mărturisire

Hristos a înviat!

Taina Sfintei Învieri ne-a adunat pe toți în această mare zi a biruinței morții și iadului, spre a întâmpina pe îngerul Domnului, care a prăvălit piatra de pe mormântul cel de viață purtător, care ne-a adus vestea cea mare și unică: “Hristos a înviat, nu este aici, mergeți și spuneți ucenicilor Lui că în Galileea Îl veți vedea așa după cum v-a spus El” (Marcu 16, 6-7).

După clipele cele mai întunecate ale istoriei omenirii, când Iisus Cel nevinovat, Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce pentru ca, noi, murind față de păcate să viețuim drept (1 Petru 2, 23,24), când toți L-au părăsit afară de câțiva, răutatea satanicească și puterile întunericului aveau părelnica liniște a biruinței, pe dealul Golgotei, în afara Ierusalimului, din întunericul mormântului, El a ieșit biruind moartea, fiind Cel dintâi înviat, Care ne aduce nouă puterea de nebiruit a credinței și nădejdea neclintită că și noi vom învia, fiind mereu veșnic împreună cu El.

Această mare sărbătoare a biruinței Domnului asupra morții, ne dă curajul bucuriei și îndrăzneala mărturisirii credinței „așteptând învierea morților și viața veacului fără sfârșit″. Așa ne mărturisim credința, pe care am primit-o, care ne dă putere și sens vieții și care ne încurajează în fața suferințelor, acestea deseori i-au sfârșit la mormânt.

Biserica trăiește și mărturisește taina Sfintei Învieri, este vestitoarea bucuriei fără sfârșit, și oferă lumii, șansa de a descoperi și primi această bucurie care a venit prin cruce pentru toată lumea, căci Domnul răstignire răbdând pentru noi,  cu moartea Lui a biruit moartea noastră. Nu este nimic mai mângâietor și încurajator în această lume precum imnul Învierii în care de veacuri creștinii s-au încurajat și mângâiat mărturisind puterea biruinței lui Hristos, Care tuturor celor din morminte, viață le-a dăruit. În această mare zi a Sfintelor Paști, lumina Învierii Domnului ne încredințează, că răutatea, perfidia, josnicia, păcatul și nedreptatea au fost biruite. În Înviere descoperim taina crucii și puterea iubirii lui Dumnezeu până la mormânt, pentru noi și pentru mântuirea (salvarea) noastră (Ioan 3,16).

Ieri a fost răstignit Hristos, astăzi Îl vedem prin credință cum biruitor iese din mormânt. Ieri ne-am îngropat împreună cu El, astăzi înviem din păcat și moarte. El și-a asumat trupul omenesc cel muritor, ca trupurile noastre să treacă prin adormire spre viață. El a murit, ca noi să înviem, ziua Învierii este început al unei vieți noi. Cu lumina Învierii să întâmpinăm pe tot semenul nostru, îmbrățișându-l și iertându-l pentru Înviere. Toate s-au înnoit, cerul și pământul și cele de dedesubt” (Sf. Grigorie de Nazians, Cuvânt la Învierea Domnului, Patrologia graeca 5, col. 396-400).

Iubiții mei credincioși și mărturisitori ai Învierii,

După cum observați, ne aflăm în timpuri istorice, pe care le trăim, fiind caracterizate de mari provocări și încercări. Omenirea este tot mai neliniștită, nu mai există nicio siguranță în viața noastră, afară de credința care spre toate este de folos. Spectrul morții sub toate formele este mereu prezent. În fiecare clipă mor oameni, copii, tineri, bătrâni uitați și măcinați de durerile fizice și sufletești ale părăsirii și singurătății. Cultura morții este actualizată și mereu răspândită, bolile incurabile și fără nicio speranță seceră vieți, mormintele se acoperă cu pământul rece și întunecat din care am venit toți oamenii și unde ne vom întoarce într-o zi toți, lăsând amintiri și dureri însoțite de lacrima neputinței și limitelor noastre omenești.

Taina mormântului prin Învierea Domnului devine descoperită și mărturisită. Toți care adorm cu credința în Iisus Cel mort și înviat vor învia, după aceea noi cei vii care vom rămâne până la venirea Domnului vom fi răpiți în nori și așa mereu cu Domnul vom fi (1 Tesaloniceni 4,16).

Aceasta este așteptarea credinței noastre, Învierea morților și viața veșnică la care suntem chemați toți. În ciuda răutăților și urii care ne înconjoară, a defăimărilor și minciunii și disprețului, Biserica lui Hristos cea biruitoare care suntem toți cei ce-L mărturisim și credem în Învierea Lui, nu va înceta de a apăra, păstra și încuraja viața.

După zilele triste ale săptămânii celei sfinte și mari, nouă astăzi din mormânt iertare și biruință ne-a răsărit. Mormintele așteaptă glasul îngerului Domnului, care va porunci tuturor să se ridice spre viața cea nouă și fără sfârșit.

Chiar dacă moartea ne desparte, ne întristează, ne arată cine și ce putem noi muritorii, unde ne sunt cele prețuite și de care ne-am legat în această lume, noi așteptăm învierea morților și viața veacului. Argumentele omenești ale învierii morților sunt marcate de gândirea noastră limitată și efemeră, dar faptul istoric, inatacabil, Care a schimbat lumea și istoria ei, Învierea Domnului, ne mângâie pe toți deoarece: “Hristos înviind din morți, este începutul învierii celor adormiți (1 Cor. 15, 20).

Această zi mare a Învierii ne cheamă să descoperim taina Bisericii și a vieții: „Nu vă lăsați înșelați! Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ceea ce semănăm, aceea vom și culege” (1 Cor.15, 33).

Ca fii ai Bisericii, suntem chemați la mărturisirea tainei credinței noastre prin fapta cea bună către tot omul aflat în nevoie.

Ca fii ai Bisericii trebuie să păstrăm cu sfințenie adevărul descoperit de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce o conduce în chip nevăzut pe valurile furtunoase și amare ale acestei vieți. În rugăciune descoperim ajutorul care vine de la Părintele Luminilor, unde nu este schimbare (Iacov 1, 17).

De aceea, vă  îndemn să descoperiți puterea rugăciunii și în dulceața netrecătoare a Cuvântului lui Dumnezeu, să primim mângâiere și încurajare.

În ziua această sfântă să vizităm pe cel singur, trist și bolnav, să ne mângâiem în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, căci: „Domnul este mult milostiv și răsplătitor” (Iacov 5,11) celor care rabdă cu gândul la El.

Curând va veni vremea să suferim pentru credința noastră, pentru aceasta să ne încredințăm Celui ce a biruit moartea să ne dăruiască puterea biruinței: „Care ne va duce la desăvârșire, ne va întări, ne va face neclintiți și biruitori” (1 Petru 5,10).

Puterea răului a fost limitată și biruită. În lume strălucește taina vieții și lumina învierii. Mergeți pe calea aceasta care duce la viață și urmați-L pe Mântuitorul, ca fii ai Luminii. Întâmpinați pe copiii voștri, pe cei dragi, pe cei de aproape și de departe, învățați-i, povățuiți-i, vestiți-le taina cea mai mare a credinței noastre, cu lumânarea pascală în mână, alungați întunericul și tristețea.

În lumina Învierii Domnului, vă încredințez de rugăciunea, dragostea și compasiunea noastră,

Către Hristos Domnul Cel înviat din morți, fierbinte rugător,

 

† CORNELIU

 

EPISCOPUL   HUȘILOR