Mănăstirea Dimitrie Cantemir

Nume

Mănăstirea Dimitrie Cantemir - Grumezoaia

Egumen/Stareț

Arhimandrit Serafim Bodnar

Hram

„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“

Apartenența Administrativ-Bisericească

Episcopia Huşilor

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Adresa

Orașul

Județul Vaslui

Acces/Localizare

Este situată în comuna Dimitrie Cantemir, satul Grumezoaia, județul Vaslui, la 20 km de orașul Huși și la 8 km de șoseaua națională Crasna-Huși-Albița, pe străvechi meleaguri încărcate de istorie și spiritualitate ortodoxă, cu cele mai vechi așezări răzești, este una din vetrele monahale ce poartă și întreține firul istoriei neamului românesc.

Potrivit cercetărilor făcute de profesorul Gheorghe Ghibănescu, locul pe care s-a ridicat mănăstirea s-a dat de către Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, unui oștean al său, Stan Posatnicu, ca răsplată pentru faptele de mare vitejie, care construiește prima biserică din lemn. În anul 1692, Domnitorul Dimitrie Cantemir construiește  o nouă biserică din lemn pe locul celei vechi, închinată Maicii Domnului cu hramul “ Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, devenind noul ctitor al mănăstirii care-i va purta numele și care va dăinui pana astăzi. Săpăturile făcute de către un fost moșier pe nume Gheroghe Tutuveanu ce avea moșiile în jurul mănăstirii, au scos la iveală o pereche de râșnițe de piatră și monezi romane, datând din timpul lui Antoniul Pius (138-161) care atestă valoarea istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzești în care a existat o intensă viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese din lucrarea intitulată “Surete și Izvoade”, Uricul tradus din sârbește de profesorul Gheorghe Ghibănescu și din Uricul dat de Bogdan Vodă în anul 1507 legat de moșiile satelor Urlați și Silișteni, locul de obârșie al familiei Cantemir. În pomelnicul ctitorilor de la anul 1668 sunt menționați ctitori ai mănăstirii Berehoi, Prodana, Tipilatu, Frone, Glicinco, monahia Varvara și alții. Mai târziu, biserica construită de Domnitorul Dimitrie Cantemir este refăcută de frații Vasile și Gheorghiță Armașu, originari din satul Zastanca, județul Soroca.

Chinovie de monahi, în anul 1802 mănăstirea devine așezământ de ascultare și rugăciune pentru maici, în anul 1855 în urma unei epidemii de holeră, mănăstirea se pustiește iar după secularizarea averilor mănăstirilor, devine biserică de parohie.

În anul 1996, prin grija părintească a Prasfințitului Părinte Ioachim Mareș, Episcop al Hușilor, s-a reînființat această mănăstire de monahi și prin osârdia și osteneala Preacuviosului Arhimandrit Serafim Bodnar, stareț al acestei mănăstiri, s-a construit o biserică nouă închinată Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, în memoria ctitorului domnitor, un corp de chili și clopotniță, care au fost sfințite pe 26 octombrie 2001. Apoi s-a reparat biserica veche și au fost pictate cele 2 biserici, s-a împrejmuit incinta mănăstirii cu gard de piatră, iar curtea a fost amenajată cu spații verzi, trandafiri și alei. S-a reușit racordarea mănăstirii la rețeaua de current electric pe o lungime de 3 km și, deasemenea, s-a asfaltat drumul de acces spre mănăstire.

Pe data de 26 octombrie 2006, Preasfințitul Parinte Corneliu Bârlădeanul, arhiereu vicar al Episcopiei Hușilor împreună cu un distins sobor de preoți, a sfințit biserica veche și pictura bisericii noi.

Biserica veche, monument istoric, păstra icoane vechi din sec. XVII-XIX, pictate pe lemn și pânză, astăzi fiind expuse în muzeul mănăstirii. Masa Sfântului Altar este un trunchi de stejar din vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Deasemenea, în biserica veche se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni și o raclă cu părticele din moaștele a mai multor sfinți.