Cuvântul Ierarhului

20 Mai 2018

Suntem atât de dispersați fiecare, începând cu propria noastră persoană, și această stare de sciziune, de ruptură, din păcate o simțim și în mijlocul nostru. De ce? Pentru că Dumnezeu nu este Cel care tronează în inima noastră, nu este El centrul vieții noastre, nu este centrul ființei noastre, sursa noastră de bucurie și de împlinire în viața aceasta. 

15 Mai 2018

În momentul în care m-am decis să scriu aceste câteva rânduri despre credinţa lui Eminescu, mi-a venit în minte o relatare extrem de nostimă şi plină de tâlc a criticului literar Alex. Ştefănescu: este vorba despre un „primar zelos” din perioada comunistă care a ridicat un bust, „la intrarea într-un parc” al oraşului, cu un Eminescu tuns, tocmai pentru a da bine în faţa regimului roşu angrenat într-o cruciadă împotriva „pletelor” tinerilor. „(...) Zelosul primar se gândise că ar face o salutară operă de educaţie oferindu-le tinerilor, drept exemplu de mare autoritate morală, capul ferchezuit după normele eticii şi echităţii socialiste al unei personalităţi din istoria culturii româneşti. De fapt, cu mult înainte de a fi dus la frizer la propriu, Eminescu a fost dus la frizer la figurat, pentru a i se compune o înfăţişare pe măsura necesităţilor propagandistice ale regimului comunist. Şi, bineînţeles, pe măsura educaţiei estetice a propagandiştilor ...”[1].

 
20 Aprilie 2018

Avem şansa, în acest interviu, să călătorim împreună cu Preasfinţitul Ignatie al Huşilor de la moartea la care ne atrage lumea aceasta la învierea la care ne cheamă Hristos. Suntem creaţi pentru viaţă, spune Preasfinţitul Ignatie, de aceea şi frica morţii a pus stăpânire pe lumea de azi, atât de îndepărtată de Dumnezeu, preferând cultura păcatului şi a morţii. În cuvintele ce urmează aflăm însă multă nădejde, căci Hristos a înviat, iar prin Învierea Lui a biruit moartea pentru toţi cei care Îl primesc în inimă pe El, Cel ce, smerit, „stă la ușă și bate”cf. Apoc. 3:20

12 Aprilie 2018

Referat susţinut de Părintele Episcop Ignatie al Hușilor în cadrul Simpozionului cu  tema „Neamul este etern prin cultul eroilor”, Dăneşti, 12 aprilie, 2018

2 Aprilie 2018

Sunt nenumărate momentele, în peregrinarea noastră pământească, când în loc să căutăm viaţa, noi căutăm moartea. Trist este, din păcate, că nu avem în niciun fel conştiinţa că devenim, pe nesimţite, apostoli ai culturii morţii, care transformă omul şi trăirea lui într-o ideologie. Ştim, cu certitudine, din istoria recentă că, de fapt, orice fel de ideologie ucide omul ca persoană unică, ca dar al lui Dumnezeu şi bucurie pentru semeni. 

26 Martie 2018

În general, în asemenea momente de recurs şi de cinstire cuviincioasă a unui eveniment din istoria neamului nostru, avem două tendinţe: fie devenim patetici, sentimentali şi, în consecinţă, (potenţiali) irealişti, fie devenim fatalişti şi total neîncrezători, susţinând că nimic din trecut nu poate fi cu adevărat repetabil. Chiar dacă (uneori) istoria nu se repetă, cred că este esenţial ca noi să întreprindem toate demersurile, care pot deveni realizabile, pentru reeditarea, la nivel simbolic şi apoi concret, a unui eveniment major, luminos şi binefăcător din istoria patriei noastre.

4 Martie 2018

Sunt convins că la o privire ex abrupto, tema eseului de faţă poate părea puţin bizară. În primul rând, asocierea dintre cele două feluri de lumină constituie o contradicţie flagrantă, nicidecum o relaţie de percepţie copulativă, adică afinitate de abordare, cum ar putea să sugereze conjuncţia „şi". În al doilea rând, antiteza evidentă dintre cele două feluri de lumină reflectă realităţi plasabile în contexte istorice, nu numai diferite, dar şi distanţabile din punct de vedere gnoseologic: lumina taborică ne trimite la secolul al XIV-lea, adică la năzuinţa pentru îndumnezeire ca experienţă cu Dumnezeu-Treimea, „lumina" neo­liberală progresistă la secolul XXI, adică la impunerea sfidătoare a marxismului cultural al vremurilor noastre, care are drept ADN corectitudinea politică. În consecinţă, am putea spune că nu se poate stabili nici un punct de convergenţă între ele.

1 Martie 2018

De fiecare dată când ne aflăm în ambianţa comemorării unui mare aristocrat – aici am în vedere sensul primar al cuvântului, adică cineva care este stăpânit perpetuu de bine şi frumos – al dragostei faţă de Biserică şi  de neam, avem convingerea lăuntrică că luăm şi noi ceva din şuvoiul de fibră morală  şi de energie naţională al destinului celui care, cu siguranţă, este „în gândul lui Dumnezeu”, precum şi în memoria inimii noastre, aşa cum sunt toţi martirii neamului românesc.

24 Ianuarie 2018

Aniversarea Unirii Principatelor Române, înfăptuită la data de 24 ianuarie 1859, ne oferă, an de an, prilejul unei reflecţii asupra cinstirii, cu profundă recunoştinţă şi pioasă reverenţă, a înaintaşilor noştri, care prin credinţa în Dumnezeu cel Unu, izvorul unităţii noastre adevărate, prin verticalitate morală, prin determinare politică, prin jertfă necuantificabilă şi prin iubire nefăţarnică faţă de patrie, au făcut posibilă ivirea aurorei idealui unităţii noastre naţionale. 

8 Decembrie 2017

Având în minte şi în inimă această icoană a Crăciunului de ieri şi a celui de astăzi, rogu-vă, transmiteţi copiilor, nepoţilor şi prietenilor dumneavoastră duhul frumos, plin de lumină şi de puritate al praznicului Naşterii Domnului Iisus Hristos, aşa cum ni-l pune la îndemână spre trăire Sfânta noastră Biserică Ortodoxă şi aşa cum l-am trăit odinioară şi îl trăim fiecare în parte, adică  prin jertfa de a merge la biserică şi de a vă împărtăşi cu Sfânta Cuminecătură, prin bucuria colindelor care Îl vestesc pe Pruncul Sfânt al Betleemului, prin dragostea întâlnirii cu membrii familiei, prin bunătatea şi milostivirea darurilor făcute copiilor dumneavoastră, dar şi celor sărmani, amărâţi şi abandonaţi, prin sinceritatea relaţiilor cu semenii dumneavoastră, prin nevinovăţia sufletului şi prin trăirea credinţei ortodoxe cu toate fibrele fiinţei.

22 Octombrie 2017

Vă rog să mă primiţi nu ca pe unul care face minuni, nu ca pe un stăpân, ci ca pe unul care vrea să vă slujească cu autoritatea dragostei, a blândeţii, a înţelegerii, a împreună-pătimirii şi la bine şi la rău; ca pe unul care nu vrea „să iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43); ca pe unul care nu are nevoie de vorbe linguşitoare, care ameţesc orice pământean; ca pe unul care nu are nevoie de odihnă, ci de neostoită trudă în via Domnului; ca pe unul care vrea să se răstignească pe altarul dragostei pentru dumneavoastră; ca pe unul care vrea să vă sărute rănile şi să vă micşoreze suferinţa, atunci când sunteţi îndureraţi şi năpăstuiţi; ca pe unul dispus să se lepede de el însuşi şi de tot ceea ce poate împiedica trăirea curată a credinţei; ca pe unul care iubeşte simplitatea şi sinceritatea relaţiilor dintre oameni; ca pe unul care „nu are nevoie de putere”, ci de „acel cutremurător şi minunat, cu totul dumnezeiesc privilegiu, de a iubi până la moarte, şi încă moarte pe cruce”; ca un slujitor al Domnului care, în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, destoinic, să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi pentru a-i face voia” (II Timotei 2, 24-26).

4 Mai 2017

Starea omului atotsuficient, lăsat pe seama propriilor puteri, a dus la egoism, la zgârcenie, insensibilitate, la lipsa dragostei și la sfârșit inuman. Multe dintre lipsurile noastre sunt accentuate de necredința și insuficienta prevedere a faptelor pe care le putem arăta, dar le evităm din comoditate, din ușurătate și neimplicare. De aceea, voluntariatul la noi este inexistent în comparație cu alte societăți care se gândesc nu numai la ele însele, ci și la cei în mijlocul cărora trăiesc și care au nevoie de compasiunea și ajutorul lor.

13 Aprilie 2017

† CORNELIU

prin harul lui Dumnezeu, Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,

Slujitorilor Mântuitorului Iisus Hristos, din parohii și mãnãstiri, precum și tuturor ortodocșilor creștini: Har, bucurie și milã de la Biruitorul morții, iar de la noi, nezdruncinatã mãrturisire!

13 Aprilie 2017

Joia dinaintea Sfintei Învieri a Domnului din morți este ziua cea mare a împlinirii cuvintelor pe care Iisus, Mântuitorul nostru, le-a rostit cu un an în urmă, în sinagoga din Capernaum: „Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi, cine mănâncă din pâinea aceasta, viu va fi în veci, iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (Ioan 6,35 și 51).

7 Aprilie 2017

În calendarul liturgic al Bisericii celei dreptmăritoare și mărturisitoare a Învierii, în sâmbăta de dinaintea Intrării triumfale a Domnului în cetatea Ierusalimului se face amintirea minunii învierii lui Lazăr din morți.

21 Martie 2017

În ciuda cultivării și propagării răului sub toate formele lui, a subestimării pericolelor care distrug omul dezumanizându-l, a veștilor rele, înfricoșătoare, tragice, cultivate și răspândite pe toate căile, a faptului că simpla lor auzire sau mai grav, confruntarea cu ele, omenirea este întâmpinată mereu de Biserica mărturisitoare a Adevărului și a dreptcredinței cu vestea nouă, unică și nemaiîntâlnită, Dumnezeu se face Om, intră în istoria umanității, își asumă condiția umană până la moarte, dorind să rămână cu noi oamenii, până la finalul istoriei noastre, contrar refuzului, indiferenței și chiar a negării Lui de către mulți semeni ai noștri.

15 Decembrie 2016

† C O R N E L I U

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,

Slujitorilor lui Hristos Dumnezeu din parohii și mănăstiri și la toți dreptcredincioșii creștini:

Har, milă, pace de la Hristos Dumnezeu, Care pentru noi și mântuirea noastră, astăzi, în Betleem S-a născut, iar de la noi părintească binecuvântare!

5 August 2016

Cu cât omul contemporan va nega prin cuvânt și fapte taina dreptei credințe, pline de slavă și minune nepieritoare, descoperită pe muntele Taborului și desăvârșită prin Învierea Domnului, cu atât se va vădi prin contrast adevărul triumfător de fapt și viață și anume că Mântuitorul nostru nu a fost numai smerit, care și-a asumat chipul (icoana) robului” Filip 2,8, ci plin de lumină și slavă dumnezeiască. Chipul Său veșnic ne descoperă taina Bisericii care este chemare și îndemn: „Nu vă temeți!” El a biruit puterea lumii aflate sub forța și imperiul răului. El biruiește prin noi slujitorii Lui, prin fiecare creștin doritor de viață și nemurire. Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” Ioan 16,33.

18 Iulie 2016

„Iată, că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, el va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor” Maleahi 3, 23-24.

5 Iulie 2016

Biruinţa martiriului o observăm mereu, în ciuda dificultăţilor, tot mai directe, provocate de oameni necredincioşi, pătimaşi, lipsiţi de latura umană şi tot mai ignoranţi în viaţa duhovicească. Sfinţii martiri, prin credinţa şi viaţa lor, prin curajul şi puterea mărturisirii, au devenit casnici ai lui Dumnezeu, izvorul vieţii şi al biruinţei. Cinstindu-i pe ei, recunoaştem puterea şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, precum şi măsura dragostei Lui faţă de noi, căci „minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi”!

23 Iunie 2016

Cei doi mari Apostoli, Petru și Pavel, care prin viața, credința și învățătura lor au cucerit lumea ridicând Biserica lui Hristos în inima celor care caută darul și binecuvântarea vieții, ne învață pe toți că a urma Domnului, așa cum au făcut-o ei, înseamnă asumare și conștientizare. A aparține Domnului înseamnă a te încredința Lui, veșnicului Mântuitor și a-I permite să lucreze în viața noastră. Sărbătoarea lor ne îndeamnă să le urmăm credința și viața așa cum ei au urmat Domnului. În această stare de următori ai lui Hristos Dumnezeu ne aflăm pe Calea ce duce la viața cea fără sfârșit.

25 Aprilie 2016

† CORNELIU

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,

Iubitorilor și slujitorilor lui Hristos Dumnezeu, din parohii și mănăstiri,

 precum și tuturor creștinilor dreptcredincioși:

Har, bucurie și milă de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morți,

iar de la noi creștinească mărturisire

Hristos a înviat!

22 Aprilie 2016

În ciuda multor preocupări lipsite de sens pentru o viață crești­nească în care sunt an­grenați o mare parte a semenilor noștri, a dificultăților ce-și au simțită prezența în viața cotidiană, există încă întrebări uneori fără răspunsul corect cu privire la sensul și realitatea morții noastre, la efemeritatea existenței noastre, marcată de multe încercări, la felul în care am împlinit cele de care suntem datori, anume cele ce duc spre mântuirea (salvarea) sufletelor noastre, care este scopul și unicul sens pentru care trăim pe acest pământ.

17 Decembrie 2015

† C O R N E L I U

PRIN  HARUL LUI DUMNEZEU, EPISCOP AL STRĂVECHII EPISCOPII A HUȘILOR,

Iubitorului de Hristos cler, viețuitorilor din sfintele mănăstiri și la toți ortodocșii creștini:

Har, milă, pace și iertare de păcate de la Cel ce vine în lume pentru mântuirea ei, iar de la noi părintească binecuvântare!

12 Noiembrie 2015

În taina Sfintei Liturghii, care-i poartă numele și lucrarea, descoperim mereu puterea de viață și biruință, care ne cheamă să-i urmăm lui, așa cum și el L-a urmat pe Mântuitorul Hristos. Sfințenia vieții lui ne obligă să o imităm, așa cum a făcut-o el. În conștiința Bisericii, el este martir și mare orator. Gura lui, cea de Aur, nu încetează să vorbească și astăzi, să fascineze, motiveze, să schimbe vieți și să cerceteze conștiințe, trezindu-le din amorțeala atotsuficientă. Fără prezența lui, Biserica ar fi fost mai săracă și mai lipsită de atâtea împliniri, realizate de acest mare sfânt.

Pagini