Mănăstirea Floreşti

Nume

Mănăstirea Floreşti (maici)

Egumen/Stareț

Monahia Firmiliana Gherasim

Hram

„Sfântul Prooroc Ilie“ - biserica; „Adormirea Maicii Domnului“ - paraclisul

Apartenenta Administrativ-Bisericească

Episcopia Huşilor

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Adresa

Orașul

Județul Vaslui

Acces/Localizare

Este situată la 38 km nord-vest de Bârlad şi la 32 km sud-vest de Vaslui. Dacă se foloseşte şoseaua Bârlad-Vaslui, ramificaţie stânga la Alexandru Vlahuţă, sau şoseaua Vaslui-Bacău, ramificaţie stânga după ce se trece de Dragomireşti, cu mijloacele de transport public se ajunge din Bârlad-Alexandru Vlahuţă-Floreşti sau din Vaslui până la Oprişiţa, după care 7 km pe jos până la Floreşti. Există şi varianta Vaslui-Plopana-Bacău, cu ramificaţia Poieneşti, apoi stânga la mănăstire. Aşezământul este construit la marginea de vest a satului Floreşti având în jur dealurile Gădisei la est, Popii la vest şi Poieneşti la nord, acesta din urmă lăsându-se spre sud.

Istoric

Mănăstirea Floreşti a fost înfiinţată în anul 1590 de către vornicul Ţării de Sus, Cârstea Ghenovici şi jupâneasa sa Anghelina. În anul 1686, Gavriliţă Costache, vornicul Ţării de Jos, nepot al lui Cârstea Ghenovici, începe o nouă construcţie, dar murind, aceasta este terminată de fiii săi, Vasile Costache, vornicul cel mare, Antioh Jora, hatmanul, şi Lupu Costache, vel-vistiernicul, în anul 1694, 20 iulie, precum arată pisania bisericii. Pictura a aparţinut zugravului Mihail. Cutremurele din anii 1738 şi 1802 au afectat greu construcţia şi Mitropolitul Veniamin Costache este nevoit să o închine mănăstirii Esfigmenou din Muntele Athos. Arhimandritul Nil, egumenul grec (1843-1863) al acestei mănăstiri, începe construcţia marii biserici şi a clopotniţei pe la 1843-1844.

Palatul Egumenesc este construit în anul 1858, iar în 1881 devine spital rural. În urma secularizării averilor mănăstireşti, egumenul Nil pleacă la Muntele Athos şi biserica rămâne neterminată. În 1873 se aprobă reînceperea lucrărilor după studiile arhitectonice ale arhitectului Burelli. Lucrările reîncep în 1879 şi se termină în 1883. A fost sfinţită la 20 iulie 1883 de Arhimandritul Nectarie Tomescu; La 1893 biserica „Sfântul Ilie“ este declarată biserică de mir. În 1901 a căzut plafonul din tencuială pe şipci al bisericii, aşa că este reparată, punându-i-se un nou plafon din scânduri. Se tencuieşte şi se zugrăveşte în interior şi exterior. Tot acum se acoperă clopotniţa şi se instalează clopotele. Cafasul şi pictura în altar se realizează o dată cu reparaţiile generale ale bisericii, în anul 1936. Din cauza cutremurului din 1940 s-a dărâmat parţial frontonul, s-a fisurat semicalota altarului şi s-au deteriorat turnuleţele. S-au făcut reparaţii în 1946, acum înlăturându-se frontonul de pe faţada de apus a bisericii. Palatul stăreţiei a fost preluat în 1980 de Ministerul de Interne, fiind instalat în el spitalul rural Floreşti.

Din 1991 au început și lucrările de consolidare și de restaurare, prin grija ieromonahului Iezechiel Ariton, lucrări care se desfășoară și astăzi, cu mare greutate, întrucât fondurile pentru restaurarea unui important lăcaș de patriomoniu al județului, nu sunt niciodată suficiente

Date tehnice/Biserica

Biserica este o construcţie din cărămidă, pe fundaţie înaltă din piatră, în formă de cruce, forma arhitectonică fiind neogotică. Spaţiul este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit şi câte una la sud şi nord. Naosul are absidele largi şi adânci şi primeşte lumina de la câte două ferestre pe fiecare parte (sud, nord). Pronaosul, foarte spaţios, este luminat de câte două ferestre pe fiecare parte (sud, nord). Pridvorul luminat de câte o fereastră pe fiecare parte (sud, nord) are intrarea prin vest, pe o uşă masivă metalică. Toate ferestrele sunt dublate, foarte înalte, cu ancadramente de piatră şi grilaje metalice la exterior. Faţadele sunt din cărămidă aparentă, frumos rostuită, mortarul fiind din var cu adaos de pulbere şi granule de cărămidă. Deasupra fundaţiei, de jur-împrejur, este un brâu torsionat. Cu prilejul renovării ce se face, pardoseala din pridvor va fi din gresie ceramică, iar în biserică din pavele de lemn de stejar. Învelitoarea pe şarpantă din lemn de brad va fi din tablă galvanizată.

Alte informatii

Clopotniţa se află la 20 m sud-vest de biserică. Este o construcţie foarte înaltă din zid, cu trei etaje, cu gang de intrare, având câte o cameră în fiecare parte şi este acoperită cu tablă. La 20 m vest de pridvor este construit Palatul Egumenesc, clădire solidă din zid, etajată, acoperită cu tablă. Aceasta se continuă spre nord cu o altă clădire din zid, parter, acoperită cu tablă, formând litera L cu o a doua clădire de zid acoperită cu tablă. Incinta este împrejmuită cu zid din piatră construit în anul 1800.

SFÂNTA DE LA FLOREȘTI”

Numită și “Sfânta de la Florești”, icoana, îmbrăcată în argint și poleită cu aur, o înfățișează pe Maica Domnului, ținându-l pe brațe pe pruncul Iisus.

Icoana a fost realizată în anul 1749, pe cheltuiala doamnei Ecaterina, cea de-a doua soție a lui Constantin Mavrocordat, sub supravegherea Mitropolitului Daniil al Sidei, din Asia Mică. Este descrisă în cartea “Sfintele icoane făcătoare de minuni din România” semnată de arhimandritul Ioanichie Bălan, ca fiind singura icoană făcătoare de minuni din județul Vaslui și Episcopia Hușilor.

Icoana făcătoare de minuni de la Florești aduce și ploaia. În vreme de secetă, mulți preoți de la parohii din Vaslui și județele învecinate, vin să ceară icoana de la Florești, pentru a face slujbe în satele respective cerând de la Dumnezeu să binecuvinteze câmpurile cu ploaia binefăcătoare. De fiecare dată după ce a fost scoasă în sate și s-au făcut slujbe, ploaia a venit!