Sfânta Liturghie arhierească în ajun de Sfântul Nicolae la Parohia Murgeni din Protopopiatul Bârlad

Marţi, 5 decembrie, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a oficiat Sfânta Liturghie în Parohia Murgeni, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de existenţă a bisericii vechi, cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Părintele Episcop Ignatie a răspuns invitaţiei făcută de părintele paroh Iorgu Ţicău, și, înainte de oficierea Sfintei Liturghii, a săvârşit slujba de sfinţire a noii clopotniţe, înălţată în cimitirul vechii biserici.

În cadrul Sfintei Liturghii, săvârşită în fruntea soborului de preoţi veniţi de la toate parohiile din împrejurimile oraşului Murgeni, Ierarhul Huşilor a explicat semnificaţia duhovnicească a pericopei evanghelice, arătând că, dacă vrem să dobândim pacea și liniștea sufletească, avem nevoie de virtutea blândeții: „Hristos ne spune: „învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima, și veti afla odihnă sufletelor voastre”.

Dacă constatăm că suntem o fire temperamentală, agitată, credem că e greu să fim blânzi, dar nu este imposibil, prin rugăciune multă și atenție la Hristos, indiferent de cât de temperamentală ar fi firea noastră, dobândim blândețea, liniștea sufletului.

Smerenia, a insistat Părintele Episcop Ignatie, este cea care generează în noi și virtutea blândeții: „Nu putem să dobândim echilibru interior dacă nu suntem smeriți. Un om mândru, un om plin de sine, este nemultumit, totdeauna foarte agitat, găseste motive în a judeca pe ceilalți, găseste motive să multiplice răul pe care îl găsește în semenii săi. Un om mândru nu poate fi blând niciodată, doar cel smerit poate fi.

Ce înseamnă să fi un om blând? Sfântul Ioan Scărarul ne învață că cel blând este cel care rămâne nemișcat și atunci când este ocărât și batjocorit, și atunci când este lăudat și îi sunt scoase în evidență calitățile.

Blândețea nu constă în starea de acalmie sufletească, ci când rămâi cu sufletul tău nemișcat și în laudă și în momentele de încercare. A fi blând nu înseamnă a fi un om lipsit de fermitate! (...) Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea măcar atâta blândețe câtă stare de mânie avem în noi.”