La data de 14 februarie 1996, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române hotăra reactivarea Episcopiei Huşilor, după
47 de ani de la decretul prin care această eparhie era unită
cu Episcopia Romanului, sub titulatura de 'Episcopia Romanului
şi Huşilor', informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
Aşa se încheia, la data de 5 februarie 1949, bogata activitate
istorică, culturală şi religioasă desfăşurată de Episcopia
Huşilor pe parcursul a aproape 400 de ani (1598-1949).

Ultimul ierarh al Episcopiei Huşilor, înainte de instaurarea
opresiunii comuniste, a fost vrednicul de pomenire episcop
Grigore Leu (1939-1949), care a urcat pe scaunul episcopal
într-un moment deosebit de greu. Începuse cel de-al Doilea
Război Mondial şi, în plus, un puternic cutremur, care a
avut loc în luna noiembrie a anului 1940, provocase stricăciuni
importante Catedralei episcopale, palatului episcopal şi
bisericilor din oraş. Lucrările de reparaţii s-au făcut,
cu mari eforturi din partea credincioşilor, din 1941 până
în 1945, iar Catedrala episcopală s-a sfinţit, la 29 iunie
1945, într-un cadru deosebit. Se terminase războiul în Europa,
iar România obţinuse, prin mari eforturi şi sacrificii omeneşti,
nord-vestul Transilvaniei, însă pierduse Basarabia şi Bucovina
de nord, luate de Rusia încă din anul 1939. În tot acest
timp, pe lângă lucrările de reconstrucţie, episcopul Grigore
Leu construise biserica de la 'Schit' şi azilul de bătrâni,
ajutând pe cei lipsiţi de sprijin, pe bolnavi şi neputincioşi.

Zece ani plini de încercări

Dupa 6 martie 1945, odată cu instaurarea regimului comunist,
pentru Episcopia Huşilor, ca şi pentru întreaga Biserică
Ortodoxă Română, a început un lung şir de suferinţe. Episcopiei
i s-a luat, samavolnic, o parte din teren, i s-au tăiat
articolele bugetare producătoare de venit, moara, presa
de ulei, tipogafia, fabrica de lumânări şi muzeul. Pus în
faţa acestui moment greu, episcopul Grigore Leu nu se descurajează,
ci întăreşte sprijinul bisericilor din eparhie prin vizite
canonice, prin conferinţe pastorale şi prin mesajele publicate
în revistele episcopiei, 'Cronica Huşilor' şi 'Credinţa
strămoşească'. Răspunsul regimului comunist nu se lasă aşteptat
şi, prin aşa-numita 'lege a epurării', o parte din personalul
episcopiei a fost îndepărtat, iar unii slujitori, cum a
fost cazul pr. Anton Popescu, consilier referent, au fost
arestaţi şi condamnaţi la ani grei de temniţă. În acest
climat de teroare, episcopului Grigore Leu i se aduce la
cunoştinţă de către puterea comunistă că Episcopia se va
desfiinţa, iar el va trebui să ia calea exilului, la Mănăstirea
Neamţ. Drumurile făcute la Bucureşti, în încercarea de a
salva bogata istorie şi tradiţie a Episcopiei, nu numai
că nu au avut rezultatul sperat, dar episcopul Grigore Leu,
considerat un pericol pentru regimul lui Petru Groza, se
întoarce grav bolnav după întâlnirile avute cu mai-marii
regimului comunist şi, după numai doua luni, s-a stins din
viaţă, ca un erou martirizat pe altarul credinţei străbune.
A fost înmormântat, după dorinţa sa, lângă biserica episcopală,
pe care a iubit-o şi păstorit-o în cei zece ani plini de
încercări. La 5 februarie 1949, se dă decretul de desfiinţare
a Episcopiei, care a fost unită cu Episcopia Romanului,
sub titulatura de 'Episcopia Romanului şi Huşilor'.

O istorie reluată după 47 de ani

La 14 februarie 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a hotărât reactivarea Episcopiei Huşilor. La 4 iulie
acelaşi an, Colegiul Electoral Bisericesc a ales ca episcop
pe Preasfinţitul Ioachim Mareş, fost arhiereu-vicar la Episcopia
Romanului şi Huşilor, care s-a mutat la cele veşnice la
data de 23 aprilie 2009, după o slujire rodnică în cadrul
acestei eparhii.

În ziua de 18 iunie 2009, după săvârşirea Sfintei Liturghii
şi a slujbei de Te Deum, la Catedrala patriarhală din Bucureşti,
ierarhii Sfântului Sinod l-au ales pe Preasfinţitul Arhiereu-vicar
Corneliu Bârlădeanul ca Episcop al Huşilor. Slujba de întronizare
a PS Părinte Corneliu a fost oficiată de către Înalt Preasfinţitul
Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în data de 29
iunie 2009, de hramul Catedralei episcopale 'Sf. Apostoli
Petru şi Pavel', în prezenţa unui sobor impresionant de
ierarhi, preoţi şi credincioşi.