Ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Catedrala Episcopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși este una dintre cele mai vechi biserici din Episcopia Hușilor. A fost ridicată în anul 1495, ca biserică a curții domnești de la Huși.
Potrivit unei legende locale, zugrăvită în interiorul bisericii actuale și susținută de numeroși istorici, toponimul Huși își are originea în „boierul Husul”, care a trăit pe aceste meleaguri prin secolul al XV-lea. Urmașii acestuia ar fi construit prima biserică din localitate, din lemn, care a dăinuit până în anul 1459.
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504) este cel care numește localitatea „târg” (1487), construind aici o curte domnească și o biserică, în anul 1495, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Fiind biserică de curte, nu a fost înzestrată cu nicio proprietate.
Pisania originală a bisericii, scrisă în limba slavonă și păstrată în peretele sudic al pridvorului, deasupra ușii, mărturisește următoarele: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram (biserică) întru numele sfinților slăviților și de toată lauda apostoli fruntași, Petru și Pavel, care este în Huși pe Drăslivțe și s-a sfârșit în anul 7003, iar al domniei sale anul 38 curgător, luna noiembrie 30”.
În anul 1598 lua ființă a patra eparhie a Moldovei, Episcopia Hușilor, întemeiată de domnul Ieremia Movilă (1595-1600; 1600-1606), ce avea jurisdicție de o parte și de alta a Prutului. Cu această ocazie, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost aleasă drept Catedrală Episcopală, domnul înzestrând-o cu multe averi.
Ea a stat mărturie, de-a lungul timpului, atât a vitregiilor istoriei (cutremure, invazii), cât și a credinței și statorniciei celor care au păstorit aici sau și-au sfințit viața, pășindu-i pragul.
Prima restaurare capitală a avut loc în timpul Episcopului Inochentie (1752-1782), între anii 1753-1756, care „a făcut altă episcopie mai întemeiată și mai frumoasă, după cum a fost mai înainte, împodobindu-se și cu cele trebuincioase ale ei”. Din vechea ctitorie s-a mai păstrat doar pisania originală, săpată în marmură. Potrivit noii pisanii, biserica a fost sfințită în ziua de 9 ianuarie 1756. Drept recunoștință, Episcopul Inochentie a fost înmormântat în biserică, lângă tronul arhieresc.
Urmând Episcopului Inochentie în scaunul chiriarhal de la Huși, Episcopul Iacob Stamati (1782-1792) a înzestrat biserica cu o nouă catapeteasmă (1784), pictată de zugravul Nicolae Moscovli, cu un clopot mare și o serie de veșminte lucrate la Veneția. Tot de numele Episcopului Iacob Stamati se leagă și Reședința Episcopală din incintă.
Însă, cel mai de preț dar făcut bisericii și întregii Episcopii, rămân sfintele moaște ale Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi (mâna stângă), aduse din Sfântul Munte Athos, în anul 1787. Chivotul din argint în care s-au păstrat datează din anul 1790, fiind donat, la îndemnul Episcopului Iacob Stamati, de familia ofițerului rus Alexie Srebriacov, înmormântat lângă Catedrală, spre pomenirea acestuia.
După refacerea din temelii, de către Episcopul Inochentie, biserica catedrală va fi afectată de cutremurul din 27 martie 1793, așa cum este însemnat într-un Penticostarion, tipărit în 1753: „dum(i)nec(ă) la 3 ceasur(i) de noapt(e) au fost cutremur foart(e) mari cât şi un turnu de la episcopie Huşului s-au sfărmat cu totul şi alti mult(e) struncinătur(i) pe la casă s-au întămplat de au căzut şi sobele p(r)in cas(e)”. Episcopul Veniamin Costachi (1792-1796) a coordonat mai multe lucrări de reparare, consolidare și înnoire, fapt ce reiese din pisania în piatră, fixată deasupra intrării în pridvorul bisericii, la dreapta pisaniei Sfântului Voievod Ștefan: „S-au înnoit această sfântă biserică de Sfinția Sa Kir Veniamin Costaki episcop Hușului la anul 1793”.
Biserica are de suferit în urma cutremurului din 14/26 octombrie 1802, iar restaurarea constituie una din priorităţile noului ierarh, Meletie Lefter Brandaburul, care, după demolarea turnurilor şi zidurilor la nivelul ferestrelor, reface edificiul bisericesc, lipsindu-l de cupola centrală prezentă la vechiul lăcaş, înlocuită cu o „cubea trasă din acoperământ”, ridică turnul clopotniţă. În noua înfăţişare, biserica se menţine până la 1863, când este reînnoit acoperământul şi eliminată „acea cubea, ce da Bisericii o formă neplăcută”.
Alte lucrări, mai deosebite prin amploarea lor, s-au efectuat pe vremea Episcopului Silvestru Bălănescu (1886-1902). Prin sârguința acestui ierarh, s-a redat bisericii episcopale înfățișarea de pe vremea Episcopului Inochentie, adăugându-i-se cea de a doua turlă (1891). Sfântul lăcaș a fost pictat acum, în ulei, de cunoscutul pictor Gheorghe Tăttărescu care, cu câțiva ani mai înainte, executase picturile de la Catedrala Mitropolitană din Iași.
În vremea Episcopului Conon Arămescu-Donici (1902-1912), s-a construit pridvorul deschis pe latura sudică a bisericii și s-au construit cele două veșmântării, de o parte și de alta a Sfântului Altar.
În urma cutremurului devastator din 9/10 noiembrie 1940, când turla zidită în anul 1891 s-a dărâmat, pereții sfântului lăcaș s-au fisurat și șubrezit, iar porțiuni de pictură s-au desprins și căzut, Episcopul Grigorie Leu (1940-1949) a demarat ample lucrări de restaurare și consolidare. Astfel, între anii 1941-1945, a fost reclădită turla, s-au refăcut pictura, de către pictorul D. Hornung, după planul iconografic întocmit de profesorul universitar I.D. Ștefănescu, și catapeteasma de către maestrul Pavel Cheleș. Catedrala a fost resfințită, în ziua de 29 iunie 1945.
Acestea sunt arătate în inscripția în piatră, fixată deasupra intrării în pridvorul bisericii, la stânga pisaniei din vremea Sfântului Voievod Ștefan: „Înoitu-s-a întru totul această sfântă biserică stricată de marele cutremur când pe pământ nu era pace, 10 noiembrie 1940, prin osârdia P.S. Episcop Grigore Leu 1941-1945”.
În data de 5 februarie 1949, regimul comunist ateu a desființat Episcopia Hușilor, teritoriul acesteia fiind unit cu cel al Episcopiei de Roman, sub denumirea de Episcopia Romanului și Hușilor. Sediul fiind la Roman, biserica din Huși a rămas ca lăcaș al Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, singurul aşezământ monahal rămas nedesfiinţat.
În anul 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va reactiva Episcopia Hușilor, biserica redevenind Catedrală Episcopală.
Episcopul Ioachim Mareș (1996-2009) a restaurat sfântul lăcaș și turnul clopotniță. De asemenea, prin implicarea sa, s-a realizat pictura murală și iconografică, aceasta fiind executată de pictorul Dumitru Bănică. S-au confecționat catapetesma și întregul mobilier, de către profesorul Alexandru Huțanu, s-a pardosit biserica cu marmură și a fost împodobită cu candelabre și obiecte de cult.
A fost resfințită, în data de 11 octombrie 1998, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, alături de un numeros sobor de ierarhi și preoți, în prezența unui număr impresionant de credincioși.
În biserică, lângă strana arhierească, s-au aflat mormintele Episcopilor Inochentie (1752-1782) și Meletie Istrati (1851-1857). Pe lângă acestea, în curtea bisericii, în partea de răsărit a absidei Altarului, se află mormintele Episcopilor Iacov Antonovici (1924-1931) și Grigorie Leu (1940-1949), precum și mormântul Arhimandritului Mina Dobzeu, rămas în conștiința contemporanilor ca statornic mărturisitor al credinței în perioada comunistă, și cel care l-a botezat în închisoare pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. Părintele Mina Dobzeu a fost stareţ al Mănăstirii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” între anii 1978-1988. A desfăşurat o amplă activitate misionară şi catehetică. Trecut la Domnul în data de 7 iunie 2018, chilia sa este permanent deschisă pentru credincioşii care vin să se reculeagă aici.
Catedrala Episcopală din Huși figurează pe lista monumentelor istorice din județul Vaslui, având următoarele elemente componente: Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1753-1756), Palatul Episcopal (1782-1792), pivnițele casei domnești (secolele XV-XVII), turnul de poartă și clopotnița (1938) și zidul de incintă (1849).
Zidul de incintă, din cărămidă, a fost ridicat între anii 1826-1848, de către Episcopul Sofronie Miclescu, și refăcut în timpul Episcopului Nifon Criveanu, în anul 1938, când s-a construit și actualul turn clopotniță, după planurile arhitectului D. Ionescu-Berechet.
Turnul clopotniță este situat la intrarea în incintă, pe latura de est, pe locul vechii porţi ce data din timpul lui Petru Rareş, refăcută de Episcopul Sofronie Miclescu în anul 1849. Este construit pe patru nivele, iar accesul se face printr-o boltă cu dechidere în arc. Încăperea care adăpostește clopotnița este marcată, în exterior, printr-un registru de ocnițe în acoladă; aici se află un clopot de aproape două tone, turnat după modelul celui lucrat la Kiev pentru biserica domnească din Bârlad, de către domnul Vasile Lupu.
Pe fațadele turnului clopotniță găsim icoanele în mozaic ale ocrotitorilor Catedralei Episcopale și ai întregii Eparhii: Sfinții Apostoli Petru și Pavel pe fațada estică și Sfânta Mare Muceniță Chiriachi pe fațada vestică.
Palatul Episcopal a fost construit de Episcopul Iacob Stamati, între anii 1782-1792, pe locul vechilor case episcopale, ridicate în vremea domnului Nicolae Mavrocordat şi distruse în urma unui incendiu de la începutul secolului al XVIII-lea. Această construcţie, cu parter şi etaj, îngloba şi beciurile domneşti de pe vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Ulterior, faţadele au suferit mai multe transformări, în anii 1890 şi 1934-1938.
În anul 1926, Episcopul Iacov Antonovici înfiinţează aici un „muzeu de artă bisericească”. Scopul pentru care Episcopul Iacov a constituit muzeul era să înlăture „nepăsarea şi indiferenţa celor mai mulţi care lasă să se înstrăineze bogăţie de podoabe ale trecutului, risipindu-se în uitare şi piericiune toată fala şi truda unor înaintaşi demni de laudă şi admiraţie”.
Peste aproape jumătate de secol, între 1982-1983, Episcopul Ioachim Mareș, pe când era vicar administrativ al Episcopiei Romanului şi Huşilor, a organizat, în încăperile fostului Palat Episcopal, un „Muzeu bibliofil, de icoane şi obiecte bisericeşti”, în care au fost expuse cele mai valoroase tipărituri, icoane și obiecte de cult vechi, care fac parte din patrimoniul cultural național, adunate de la toate parohiile din judeţul Vaslui, precum şi „Colecţia de carte veche bisericească”. Din anul 2004, Muzeul și Colecția, sub denumirea „Muzeul Eparhial Huşi”, funcţionează într-un spaţiu special amenajat, într-o clădire de la sfârşitul secolului al XIX-lea – Casa „Mihai Berea”, edificiu complet restaurat prin strădania Episcopului Ioachim Mareş.
Între anii 1826-1849, la inițiativa Episcopului Sofronie Miclescu, au fost construite o serie de chilii, renovate de Episcopul Nifon Criveanu, în anul 1934. În aceste chilii a funcţionat şcoala de cântăreţi bisericeşti (1846-1859, 1892-1939) şi seminarul teologic (1851-1859, 1919-1931).
În incintă, în apropierea bisericii, se află statuia Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, lucrată de sculptorul Gheorghe Alupoae în anul 1995. De asemenea, în parcul de pe latura de est a Catedralei, se poate observa un monument ridicat în cinstea Episcopului Veniamin Costachi, cel care va ajunge apoi Mitropolit al Moldovei.
Ansamblul Mănăstirii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” mai cuprinde, în prezent, pe lângă Catedrala şi Reşedinţa Episcopală, şi Casa monahală „Inochentie Episcopul (1752-1782)”, restaurată capital prin grija Preasfinţitului Părinte Episcop Ignatie, în anul 2019, în care vieţuieşte obştea de călugări, ce asigură programul liturgic zilnic, specific vieţii monahale.
În ultimii ani, în apropierea ctitoriei Sfântului Voievod Ştefan cel Mare a fost înfiinţată, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, obştea monahală de maici, ce îi are ca ocrotitori pe Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex şi pe Sfânta Cuvioasă Tavita. Clădirea în care vieţuiesc adăposteşte un paraclis, chiliile maicilor şi un atelier de croitorie.
