BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

În legătură cu emisiunea-dezbatere cu tema „Averea Bisericii”
difuzată în cadrul emisiunii Cu ochii'n 4 pe canalul TV
România 1 în seara de 30 martie 2011, Patriarhia Română
face următoarele precizări:

Aşa cum au remarcat numeroşi telespectatori, emisiunea
a fost agresivă, lipsită de obiectivitate şi de profesionalism,
arătând, de fapt, reaua intenţie a realizatorilor prin prezentarea
trunchiată şi tendenţioasă a informaţiilor cu scopul vădit
de a discredita Biserica în contextul crizei economice actuale.

Această atitudine a reieşit inclusiv din prezentarea promoţională
agresivă a emisiunii cu scopul creării percepţiei în opinia
publică a faptului că Biserica ar deţine proprietăţi uriaşe
folosite în scopuri nedeclarate. Averea Bisericii a fost
prezentată hiperbolic şi chiar ridicol, ca un fel de „tsunami
pecuniar”, care a devenit un coşmar-obsesie pentru politica
editorială a televiziunii naţionale.

Chiar dacă în urmă cu aproape o lună într-un interviu de
peste o oră acordat domnului Daniel Georgescu, reporter
TVR, preotul jurist Ionuţ Corduneanu, vicar patriarhal administrativ,
având datoria de a arăta transparenţă şi respect pentru
opinia publică, a explicat pe larg care sunt proprietăţile
şi sursele de venituri ale Bisericii Ortodoxe Române necesare
acoperirii cheltuielilor crescânde pentru construirea, consolidarea
şi restaurarea lăcaşurilor de cult în majoritate aflate
în patrimoniul cultural-naţional, pentru întreţinerea acestora,
precum şi pentru susţinerea lucrării pastoral-educaţionale
şi social-filantropice a Bisericii în favoarea societăţii
româneşti, realizatorii emisiunii cu tema „Averea Bisericii”
au prezentat, aproape obsesiv, sume de bani ireale şi proprietăţi
fabuloase pe care le-ar deţine Biserica. De exemplu, în
timpul emisiunii s-a făcut afirmaţia falsă că Arhiepiscopia
Sucevei şi Rădăuţilor ar fi primit deja suprafaţa de pădure
(116 000 hectare, corect 166 000 hectare) pentru care se
judecă în instanţă de mai mulţi ani, fără câştig de cauză.
De asemenea, în mod suspect problema restituirii proprietăţilor
bisericeşti naţionalizate de către Stat, care ar reprezenta
un act de dreptate şi o soluţie durabilă pentru acoperirea
cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a cultelor,
a fost sistematic evitată de moderator, domnul Cornel Mihalache.

În acelaşi timp, s-a remarcat atitudinea pătimaşă şi partizană
a acestuia precum şi a unora dintre invitaţii ostili Bisericii,
deranjaţi de faptul că Biserica Ortodoxă Română se bucură
de încredere din partea majorităţii populaţiei, mai ales
pentru că Biserica păstrează identitatea spirituală a neamului
românesc şi nu primeşte directive şi sprijin financiar din
străinătate.

Este surprinzător şi regretabil faptul că tocmai postul
naţional de televiziune, TVR, susţinut financiar în majoritate
de către contribuabili de credinţă ortodoxă, atacă Biserica
naţională a poporului român pe tema sprijinului acordat
acesteia de către Statul român. Ori, salariile celor care
lucrează în Televiziunea Română, plătite de la bugetul de
Stat, sunt incomparabil mai mari decât sprijinul salarial
acordat de Stat personalului deservent al Bisericii Ortodoxe
Române. În acelaşi timp, suma de la bugetul de Stat alocată
celor şase componente ale Televiziunii Române (circa două
sute milioane lei) este aproape egală cu sprijinul salarial
alocat de Stat Bisericii Ortodoxe Române (aproximativ două
sute zece milioane lei), deşi contribuţia reală a Bisericii
la viaţa spirituală, cultural-educaţională şi social-filantropică
a comunităţilor locale din ţară şi din diaspora română este
incomparabil mai mare şi mai eficientă.

Adesea, sprijinul salarial foarte modest acordat în prezent
de Stat preoţilor din parohii este chiar mai mic decât impozitul
plătit de aceştia către bugetul de Stat pentru salariul
lor integral, deşi acest salariu nu mai poate fi realizat
în multe localităţi, întrucât contribuţia credincioşilor
a scăzut dramatic din cauza fenomenului migraţiei, şomajului
şi sărăcirii populaţiei.

În concluzie, considerăm că datoria Televiziunii naţionale
nu este aceea de a tensiona în mod artificial relaţiile
dintre Stat şi Biserică, nici de a diminua şi submina capacitatea
de acţiune a Bisericii, astfel încât aceasta să nu mai poată
ajuta spiritual şi social poporul român, atât de umilit
astăzi de factori interni şi externi dornici de profit imediat
sau pe termen lung, tocmai pentru că acest profit se obţine
în defavoarea sa.