Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi pe Sfânta Cuvioasă
Maria Egipteanca care prin viaţa ei de pocăinţă timp de
47 de ani în pustiul Iudeii este reperul cel mai important
din aghiografia creştină a bucuriei pocăinţei. De ce bucuria
pocăinţei? Pentru că la capătul celor 47 de ani de pocăinţă
a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca stă bucuria sfinţeniei
pe care a dobândit-o prin postire şi rugăciune pentru iertarea
păcatelor. Biserica noastră Ortodoxă ne pune înainte în
perioada Postului Mare modelul bucuriei pocăinţei Sfintei
Maria Egipteanca în două rânduri. O dată în cadrul Deniei
Canonului Sfântului Andrei Criteanul din Săptămâna a V-a
a Postului Mare când se citeşte integral viaţa Mariei Egipteanca
ca model de pocăinţă scrisă de Sfântul Patriarh Sofronie
al Ierusalimului. În al doilea rând în Duminica a V-a a
Postului Mare ca un reper pentru toţi cei ce se află în
starea păcatului şi a nepostirii că şi pentru ei există
timp de pocăinţă şi de mântuire dacă urmează exemplul Sfintei
Maria Egipteanca, adică bucuria pocăinţei.

Sfânta Maria Egipteanca s-a născut în Egipt în jurul anului
445. Ea şi-a început viaţa ca o tânără care-şi urmează pasiunile
trupeşti, fugind în Alexandria, departe de părinţii ei,
la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viaţă de prostituată
timp de 17 ani, cu toate că adesea refuza banii bărbaţilor
cu care mergea, trăind mai degrabă din cerşit şi din torsul
inului. Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbaţi care
vroiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se
închine Sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie,
seducându-i pe rând de dragul distracţiei. Dar când grupul
a ajuns la Ierusalim şi au mers la biserică, Maria a fost
oprită să intre în aceasta de o forţă nevăzută. După trei
încercări nereuşite, ea a rămas afară, în curtea bisericii,
unde a văzut o icoană a Maici Domnului. A început să plângă
şi să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca
să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce; după aceea, a promis
ea, va renunţa la dorinţele lumeşti şi va merge oriunde
îi va spune Maica Domnului.

După această convertire din inimă de la porţile bisericii,
ea a mers în deşertul de lângă Iordan unde a început o viaţă
de pustnică. Ea a trăit mulţi ani doar cu trei pâini şi
după aceea cu rarele verdeţuri ale pământului. Timp de 17
ani, Maria a fost chinuită de 'fiare sălbatice - pasiuni
şi dorinţe nebuneşti.' După aceşti ani de tentaţii, totuşi,
ea a depăşit tentaţiile şi a devenit ucenica Maicii Domnului.

După 47 de ani de pustnicie în singurătate, ea l-a întâlnit
pe preotul Sfântul Zosima în deşert, care a convins-o să-i
povestească viaţa sa. Sfânta Maria Egipteanca i-a povestit
cu multă smerenie povestea ei în timpul acesta arătându-i
preotului că are darul înainte vederii; ea ştia cine a fost
şi cine era Zosima cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră.
La sfârşit, ea i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăşi
anul următor la apusul soarelui în Joia Mare pe malurile
Iordanului pentru a se Împărtăşii.

Zosima a făcut exact cum i s-a cerut, cu toate că încă
avea dubii legate de această experienţă mai ales că soarele
apusese deja. Apoi, Maria a apărut pe malul opus al Iordanului;
trecând singură, ea a mers pe apă în mod miraculos şi l-a
întâlnit pe Zosima. Când el a încercat să-i facă o metanie,
ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior
şi că pe lângă această el are cu el Sfintele Taine. Maria
a primit Sfânta Împărtăşanie şi a trecut înapoi Iordanul
după ce l-a instruit pe Zosima referitor la mănăstirea sa
şi după ce i-a dat iarăşi întâlnire în locul unde s-au întâlnit
prima dată peste un an. Când el a ajuns acolo, a găsit trupul
Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip care îi cerea
să o înmormânteze şi îi spunea că murise imediat după Împărtăşanie
în anul anterior (şi trupul îi fusese adus în mod miraculos
acolo unde era aşezat). Astfel Zosima, uimit, a început
să sape, dar a obosit curând; atunci s-a apropiat un leu
care a început să îl ajute după ce lui Zosima i-a trecut
frica de această creatură. Astfel, Sfânta Maria Egipteanca
a fost înmormântată. Zosima s-a reîntors la mănăstire, le-a
povestit tuturor ceea ce văzuse şi le-a dat multe sfaturi
bune călugărilor şi stareţului de acolo. El a murit la aproape
o sută de ani în aceeaşi mănăstire. Sfânta Cuvioasă Maria
Egipteanca a trecut la Domnul în anul 522.