Preotul Onica Aurel a fost hirotonit la cererea sa de către fostul episcop al Hușilor, Preasfințitul Ioachim Mareș, și numit preot paroh la parohia Iana, din Protopopiatul Bârlad, începând cu data de 1 aprilie 2004.

De la numirea în parohia încredințată, el a continuat să locuiască cu familia în municipiul Bârlad, fiind nemulțumit de starea casei parohiale și de posibilitățile materiale ale credincioșilor din Iana.

În data de 6 septembrie 2004, preotul Onica Aurel a solicitat eliberarea din funcția de preot paroh, motivând că situația financiară a familiei este precară și nu dorește ca aceasta să se destrame, cererea fiind aprobată cu data de 01 octombrie 2004 (a se vedea anexată cererea acestuia).

Precizăm că în luna septembrie a anului 2004, a fost suspendat din oficiu și beneficiu, deoarece nu s-a mutat cu familia în parohia încredințată și nu a locuit în mijlocul credincioșilor, după cum prevede Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române la capitolul privind obligațiile preotului paroh.

La data de 20 septembrie 2006, preotul Onica Aurel a solicitat ieșirea din Eparhia Hușilor și eliberarea cărții canonice, cerere aprobată de Preasfințitul Ioachim Mareș, pe care o atașăm prezentului comunicat.

De-a lungul timpului, preotul Onica Aurel a înaintat numeroase memorii către Patriarhia Română și autorități ale Statului (Președinția și Guvernul României, Avocatul Poporului), precum și către diverse organizații neguvernamentale în care a adus o serie de acuzații iresponsabile, nefondate și calomnioase la adresa Episcopiei și a vrednicului de pomenire, episcopul Ioachim Mareș.

În aceeași linie se înscrie și actualul demers pe care l-a făcut către massmedia, cu toate că Episcopia Hușilor nu a făcut altceva decât să respecte libertatea de a alege a susnumitului, atunci când el a renunțat de bună voie la parohia și credincioșii încredințați spre păstorire, motivat de faptul că aceștia sunt prea săraci și locuiesc în zonă izolată față de municipiul Bârlad, neputându-i oferi bunăstarea materială pe care el și-o dorea asigurată de către ei.

Referitor la problema salariului, se știe foarte bine că statul român oferă un sprijin lunar pentru salarizarea clerului, salariul urmând să fie completat din fondurile proprii ale parohiei. Preotul Onica Aurel nu a înțeles nici atunci și nici acum că intra în obligația sa să-și asigure completarea salariului de la Parohia Iana, lucru imposibil de realizat atâta timp cât el locuia în Bârlad, făcând naveta și neimplicându-se în administrarea parohiei.

Concluzionând, Episcopia Hușilor consideră că nu are nicio obligație administrativă sau canonică față de Onica Aurel, care a ajuns preot animat exclusiv de interese materiale și nu din vocație, el tratând parohia doar ca pe o sursa de venit pentru asigurarea bunăstării familiei sale.

Biroul de presă al Episcopiei Hușilor

02 iunie 2015