† Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
„Daţi-le voi să mănânce!“ Acesta este cuvântul lui Hristos către Apostolii Săi, cu referire la foamea unei mulţimi de câteva mii de oameni. Evenimentul este descris în textul Evangheliei după Matei, capitolul 14, versetul 16. Cinci pâini şi doi peşti au hrănit, prin înmulţire minunată, un norod întreg; lucru imposibil pentru logica umană obişnuită, dar absolutul firesc pentru Dumnezeu, la Care nu există nici un obstacol ca imposibilul să devină posibil.
„Daţi-le voi să mănânce“ este porunca lui Hristos adresată Bisericii, ca singura hrănitoare autentică a umanităţii înfometate şi însetate de adevăr, lumină, frumos, adâncime, sens.
Atunci, Hristos a hrănit 5.000 de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Astăzi sunt milioane de fiinţe umane care-şi primesc „pâinea cea spre fiinţă“ de la Hristos, prin Biserica Sa. Pe mapamond sunt şi persoane, nu puţine la număr, la care „pâinea“ numită Hristos n-a ajuns încă. Responsabilitatea nu le aparţine lor, ci nouă, celor ce facem parte din obştea creştină a Bisericii lui Hristos. Dumnezeu îi are ca fii şi fiice şi pe ei, nu numai pe noi, creştinii. „Pâinea“ se află în mâinile noastre, şi Hristos, ştiind unde sunt „pâinile“, ne spune cu glas poruncitor: „Daţi-le voi să mănânce“.
Nimic nu este mai inuman, necreştinesc şi, adăugăm noi, neromânesc decât să deţii hambare întregi de pâine şi să nu oferi şi altora. Mai mult: să nu te hrăneşti nici tu din ea. Suntem creştini. Avem „pâinea“ adevărului care este Hristos. Această pâine hrăneşte şi ţăranul, care nu-şi pune prea multe întrebări în legătură cu rostul vieţii şi al morţii, menirea universului, sensul existenţei. „Pâinea cea spre fiinţă“ satisface, în acelaşi timp, şi căutarea intelectualului, care nu-şi găseşte odihna dacă nu află răspuns, sau frământături de răspuns, la chestiunea originii creaţiei, a ţelului ei final, la problema trecerii omului prin această viaţă.
Creştinii deţin „pâinea cea de toate zilele“ prin Botez, prin Spovedanie, prin Sfânta Împărtăşanie, prin cuvântul Scripturii, prin atitudinea jertfelnică faţă de aproapele, prin post şi rugăciune, prin verticalitate în viaţa de familie sau în societate.
Hristos este această „pâine“ şi se cuvine să susţinem fiinţa noastră cea mai lăuntrică cu această hrană. Cu cât ne alimentăm noi înşine cu această „pâine“ inepuizabilă, cu atât mai mult răspundem poruncii lui Hristos: „Daţi-le voi să mănânce“.
Hristos a hrănit miraculos, într-o zi din viaţa Sa pământeană, 5.000 de bărbaţi şi cel puţin tot atâtea femei şi copii. Au rămas atunci 12 coşuri de fărâmături pentru toţi flămânzii din lume, între care ne numărăm cu toţii. Să ne hrănim împreună din această prescură preaînmiresmată şi dătătoare de lumină şi sens! Din ea - prescura Hristos - să oferim şi celor din jur flămânzi şi însetaţi ai lumii, pentru ca împreună, aici şi în veşnicie, să simţim lăuntric în noima fiinţei noastre „cât de bun şi de dulce este Domnul“!
