BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:

În cotidianul Financiarul din 20 iulie 2010 a fost publicat
articolul cu titlul Biserica şi celelalte culte reprezintă
un adevărat paradis fiscal, semnat de domnul Oleg Cojocaru,
în care sunt menţionate părerile reprezentanţilor Asociaţiei
Secular-Umaniste din România (ASUR). Faţă de opiniile exprimate
de reprezentanţii asociaţiei, Patriarhia Română consideră
că se impun următoarele precizări:



1. Sprijinul pentru culte acordat de Guvern de la bugetul
public este o consecinţă a secularizării de către stat a
averilor bisericeşti în timpul domniei lui Alexandru Ioan
Cuza (1863). De atunci, unele din cheltuielile Bisericii
(salarii, reparaţii, construcţii) au fost preluate de către
statul român ca o compensaţie materială pentru proprietăţile
preluate, aproximativ 25% din suprafaţa agricolă şi forestieră
a Ţării Româneşti şi a Moldovei. Acest sprijin a continuat
să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist tocmai
datorită obligaţiei asumate de către stat în 1863. O eventuală
încetare a sprijinului statului faţă de Biserica Ortodoxă
Română şi alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc,
de o restituire a tuturor averilor bisericeşti confiscate,
care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea
succesivă a populaţiei sărace. În plus, banul public oferit
cultelor provine de la contribuabili care sunt în majoritate
creştini ortodocşi. Este de notat şi faptul că, în bugetul
de stat al Guvernului pe anul 2010, în afară de sprijinul
financiar pentru salariile personalului cultelor, nu a fost
alocat niciun ban pentru alte activităţi ale acestora.

2. În acelaşi timp, contribuţia la salariu de la bugetul
de stat pentru preoţi (cca. 65% din salariul unui profesor
de liceu, restul salariului fiind completat din fondurile
proprii ale parohiei) nu se face din milă, ci reprezintă
o recunoaştere a contribuţiei cultelor la viaţa societăţii
româneşti. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă
şi regimul general al cultelor, “statul român recunoaşte
cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil,
cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori
ai păcii sociale, precum, şi rolul important al Bisericii
Ortodoxe Române şi al celorlalte Biserici şi culte recunoscute
în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti”
(art. 7, alin. 1 şi 2). De aceea, pentru parohiile sărace
în care, din cauza fenomenului migraţiei, bătrânii şi copiii
rămaşi în parohie nu pot contribui financiar la salariul
preotului, ajutorul statului este mai mare.

3. Datorită statutului juridic al cultelor ca unităţi de
drept privat, dar de utilitate publică, acestea dezvoltă
multe activităţi sociale, astfel încât scutirea de impozite
este o necesitate. Iar această scutire este clar condiţionată
de folosirea fondurilor obţinute din donaţiile credincioşilor
şi din activităţi economice (producerea şi vânzarea de lumânări,
calendare, carte religioasă, vin cultic şi alte obiecte
bisericeşti) în scopuri bine definite, şi anume întreţinerea
şi funcţionarea unităţilor de cult (plata facturilor la
curent electric, apă, gaze etc.), pentru lucrări de construcţie,
de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi
a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea
în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale,
acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice
şi alte activităţi non-profit ale cultelor religioase, potrivit
Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor. (conform Art. 15 alin.1 lit. f din
Codul Fiscal)

În acest sens, îi informăm pe reprezentanţii ASUR, ca şi
pe alţii cu acelaşi spirit, că situaţia din România este
asemănătoare cu statutul cultelor din alte ţări europene,
între care menţionăm Franţa, unde, în pofida laicităţii
accentuate a statului, acesta contribuie financiar la restaurarea
şi întreţinerea lăcaşurilor de cult monumente istorice,
dar şi la susţinerea unor activităţi social-filantropice
şi culturale ale cultelor în baza unei legi speciale. În
plus, acestea nu plătesc impozitul pe clădiri. De asemenea,
în alte ţări europene - Germania, Spania, Italia - autorităţile
de stat sprijină activitatea cultelor prin direcţionarea
unui procent din impozitul pe salarii sau pe venit spre
cultele oficial recunoscute.

Cât priveşte scutirea de impozite, menţionăm că şi ONG-urile
din România, inclusiv cel menţionat mai sus, beneficiază
de unele reduceri de impozite.

Afirmaţia reprezentanţilor ASUR, potrivit cărora, prin
măsurile guvernamentale de reducere a salariilor bugetarilor,
personalul cultelor “nu a fost afectat în niciun fel, ba
chiar urmează să beneficieze de măriri salariale” este o
dezonorantă dezinformare a opiniei publice, un neadevăr
şocant prin care se urmăreşte instigarea altor categorii
socio-profesionale împotriva personalului cultelor. Reprezentanţii
ASUR ascund faptul că potrivit Legii privind stabilirea
unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului
bugetar (art. 15, 1) s-a redus cu 25% cuantumul sprijinului
statului pentru salarizarea personalului clerical si neclerical,
acest fapt având consecinţe sociale dramatice pentru o mare
parte din preoţii şi ceilalţi salariaţi neclericali care
îşi desfăşoară activitatea în parohii din mediul rural,
unde este foarte dificil de completat salariile din venituri
proprii din cauza sărăciei, a îmbătrânirii populaţiei şi
a fenomenului migraţiei.

4. Pe de altă parte, se aşteaptă ca Biserica să ajute şi
mai mult pe săraci şi pe sinistraţi. Astfel, în anul de
criză 2009, pentru susţinerea activităţilor social-filantropice
şi sprijinirea celor asistaţi şi a sinistraţilor, în eparhiile
Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 45.000.000
lei, fonduri provenite în exclusivitate din donaţiile credincioşilor,
nu din fonduri externe. În prezent, în cuprinsul Patriarhiei
Române funcţionează: 394 aşezăminte social-filantropice,
dintre care: 88 aşezăminte pentru copii, 89 aşezăminte pentru
vârstnici, 65 de centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor
aflate în dificultate, 92 cantine şi brutării sociale, 25
centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic
şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre
pentru persoanele fără adăpost, 4 centre pentru victimele
violenţei familiale şi agresori, 2 centre pentru victimele
traficului de persoane, 9 grădiniţe şi centre educaţionale
etc. De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în
eparhii (335 programe sociale), în anul 2009 au beneficiat
629.459 persoane din care: 152.270 copii, 26.324 persoane
cu dizabilităţi, 333.882 persoane vârstnice şi 116.979 familii
sărace etc.

La ultima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române (6-7 iulie 2010), a fost aprobat Programul social
şi pastoral în vremuri de criză economică propus de Patriarhia
Română cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii
mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri
mici şi a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de
fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat
şi centru eparhial prin intensificarea programelor sociale
desfăşurate şi prin organizarea de noi cantine filantropice,
colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă
necesitate şi bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale
defavorizate.

5. Comparaţia din articolul citat între cele 18 000 de
biserici şi 11 000 de cabinete medicale existente în România
este ridicolă, întrucât rugăciunea pentru sănătate din biserici
nu se opune practicii medicale din aceste cabinete, ci se
completează. În plus, multe biserici ortodoxe româneşti
datează în România încă din Evul Mediu, deci cu sute de
ani înainte de actualele cabinete medicale, încât nu se
poate impune o egalitate numerică între acestea, în mod
artificial.

În concluzie, statul român susţine activitatea cultelor
întrucât recunoaşte rolul lor social important, pe care,
însă, unele ONG-uri cu atitudine ostilă Bisericii nu pot
să-l aprecieze obiectiv şi integral, simţindu-se deranjate
de faptul că populaţia este foarte ataşată de Biserică,
ea fiind factor de stabilitate şi speranţă, mai ales în
vremuri grele. Întrucât Biserica Ortodoxă Română este ajutată
în primul rând de popor, când acesta e sărac, este şi Biserica
săracă.