Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, o premieră pentru spaţiul
teologic, academic şi cultural-misionar al Bisericii Ortodoxe
Române, ce cuprinde datele fundamentale ale istoriei şi
vieţii Bisericii noastre, a fost lansată în cadrul şedinţei
anuale a Adunării Naţionale Bisericeşti, desfăşurată sub
preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, marţi
9 februarie a.c., în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ din
Palatul Patriarhiei. Despre temele majore, despre necesitatea
de ordin pastoral, misionar şi mediatic a acestei vaste
lucrări şi despre procesul de lucru şi echipa de colaboratori
ne vorbeşte în interviul ce urmează părintele Mircea Păcurariu,
profesor onorar la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“
din Sibiu şi membru corespondent al Academiei Române, coordonatorul
acestei importante lucrări.

Cine a avut iniţiativa acestei lucrări importante a teologiei
româneşti?

Iniţiativa întocmirii şi publicării acestei prime Enciclopedii
a Ortodoxiei Româneşti aparţine în exclusivitate Preafericitului
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea
Sa m-a contactat telefonic în urmă cu aproape doi ani şi
mi-a încredinţat această frumoasă misiune de a coordona
activitatea unei echipe pe care am ales-o eu, întrucât Preafericirea
Sa mă cunoaşte de exact 40 de ani, de când şi-a început
studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Gândul
Preafericirii Sale a fost acela de a pune la dispoziţie
preoţilor şi credincioşilor Bisericii noastre - în speţă
intelectualilor - o lucrare de informare şi în acelaşi timp
de instruire cu privire la viaţa şi lucrarea Bisericii româneşti
în trecut şi astăzi. Astfel am pornit la elaborarea acestei
Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti în luna mai a anului
2008, împreună cu un grup de tineri colaboratori.

„Aveam nevoie de entuziasmul tinerilor“

Cum v-aţi ales colaboratorii şi cine sunt ei?

În general, colaboratorii sunt tineri. Am avut dorinţa
şi ambiţia ca ei să fie recrutaţi mai cu seamă din rândul
doctorilor în teologie pe care i-am format în specialitatea
Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, cei mai mulţi
colaboratori la acest vast proiect sunt doctori în teologie
de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, deşi ei
provin din diverse zone ale ţării, inclusiv din Moldova
de dincolo de Prut. Aş aminti aici ca mulţumire şi recunoştinţă
pe toţi şi sper să nu omit pe niciunul: diac. conf. dr.
Pavel Cherescu de la Facultatea de Teologie din Oradea;
conf. dr. Paul Brusanowski, pr. conf. dr. Constantin Necula
şi pr. lect. dr. Sorin Dobre de la Facultatea de Teologie
„Andrei Şaguna“ din Sibiu; profesorul de religie dr. Sebastian
Dumitru Cârstea tot de la Sibiu. Apoi diac. lect. dr. Gabriel
Basa de la Facultatea de Teologie din Arad; lect. dr. Florin
Dobrei de la Secţia de teologie din Caransebeş; pr. lect.
dr. Radu Tascovici de la Facultatea de Teologie „Sfânta
Filofteia“ din Piteşti, pr. lect. dr. Sergiu Popescu de
la Facultatea de Teologie din Craiova; pr. lect. dr. Daniel
Niţă Danielescu de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“
din Iaşi; pr. drd. Bogdan Racu, tot din Iaşi, care lucrează
în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei; doi tineri
de dincolo de Prut, preoţii lectori dr. Eugen Onicov şi
dr. Veaceslav Ciorbă de la Academia Teologică din Chişinău.
Toţi aceştia sunt formaţi de mine în cadrul cursurilor de
doctorat de la Sibiu. În continuare trebuie să-l amintesc
pe părintele Eugen Drăgoi, consilier la Arhiepiscopia Dunării
de Jos - Galaţi, pe care eu îl cunosc de multă vreme şi
îl apreciez pentru cercetările lui referitoare la trecutul
bisericesc al românilor din eparhia Dunării de Jos, din
eparhia Tomisului şi din cea a Tulcii. De la Facultatea
de Teologie „Patriarhul Justinian“ din Bucureşti am cooptat
în acest comitet pe doamna arh. dr. Mihaela Gabriela Palade,
profesor de istoria artei româneşti, despre care am auzit
numai lucruri bune şi care, fiind şi arhitect, şi doctor
în teologie, a redactat articole foarte temeinice despre
monumentele de artă bisericească din cuprinsul Mitropoliei
Ţării Româneşti. Tot de la Bucureşti, am colaborat cu lect.
dr. Ionuţ Tudorie. Aceasta a fost echipa cu care am colaborat,
iar ca secretar de redacţie am luat un tânăr, tot din cadrul
Facultăţii de Teologie din Bucureşti, masterand acolo, dl
Ion-Dragoş Vlădescu, redactor al revistei „Studii Teologice“,
care mi-a fost de mare ajutor la strângerea tuturor textelor
primite de el de la colaboratorii pe care tocmai i-am amintit
şi aşezarea lor în ordine alfabetică în acestă Enciclopedie.
I-am ales pe toţi aceştia pe de o parte pentru că aveam
încredere în ei din timpul studiilor şi trebuie să mărturisesc
că mi-au fost foarte devotaţi. Au întocmit la vreme studiile
sau articolele pe care le-am cerut. În acelaşi timp, mi-am
dorit să-i formez şi pe ei, să-i fac cunoscuţi. Pe de altă
parte, eram convins că tinerii lucrează cu mai mult interes
şi cu mult entuziasm. Experienţa mea academică avea nevoie
de entuziasmul tinerilor. Vreau să amintesc şi pe doamna
Gabriela Săndulescu, care lucrează de peste 30 de ani în
cadrul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Este
un foarte bun corector şi a îndreptat unele greşeli, a completat
unele lacune încât textul să apară într-o formă cât mai
corectă şi într-o limbă românescă frumoasă. Pentru forma
şi viziunea grafică ne-a fost de mare ajutor, de asemenea,
doamna Mihaela Gabriela Palade, care are un simţ deosebit
în aceste probleme de artă şi de grafică şi datorită Domniei
Sale Enciclopedia a apărut într-o fromă grafică deosebită.
Desigur, mulţumesc şi altor ostenitori din cadrul Editurii
Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Enciclopedia arată implicarea Bisericii în promovarea culturii
şi a spiritualităţii româneşti

Care sunt temele majore ale acestei Enciclopedii?

În Enciclopedie apar în primul rând personalităţi ale vieţii
bisericeşti: sfinţi daco-romani şi români sau sfinţi ale
căror moaşte se găsesc şi se cinstesc pe pământ românesc,
mari duhovnici din trecut şi din zilele noastre, mari profesori
de teologie, teologi cu diverse preocupări în afara cercetării
teologice. La toate aceste personalităţi bine cunoscute
în cultura românească am adăugat copişti de manuscrise liturgice
sau teologice; traducători din literatura patristică şi
postpatristică; mari zugravi de biserici din trecut şi pictori
bisericeşti din zilele noastre cunoscuţi în cercurile artistice
şi teologice de pretutindeni. De asemenea, am adăugat şi
figuri de mari dirijori de coruri bisericeşti, compozitori
de muzică bisericească şi cărturari din mediul laic, care
au avut şi preocupări teologice, iar prin scrisul lor au
contribuit la revigorarea vieţii bisericeşti de la noi,
mai cu seamă în prima jumătate a secolului al XX-lea. O
altă categorie de teme sunt monumentele istorice bisericeşti
din ţară, mănăstiri, schituri sau bisericile de mir ctitorite
de domni români, de mari boieri, dar şi ctitoriile unor
credincioşi ţărani, cum ar fi ctitoriile cnejilor din judeţul
Hunedoara, ctitoriile ţăranilor care au ridicat biserici
de lemn din diverse părţi ale Transilvaniei, şi nu numai,
şi o serie de biserici reprezentative din secolul al XX-lea
şi chiar începutul secolului nostru, care sunt în curs de
zidire. O altă temă priveşte şi diaspora românească, încât
am trecut ierarhii care au păstorit pe credincioşii din
afara hotarelor ţării. Am trecut toate eparhiile ţării,
cele din trecut şi cele de astăzi, din ţară şi de peste
hotare. Am inclus în Enciclopedie în acelaşi timp şi foarte
multe aşezăminte bisericeşti ale altor popoare ortodoxe
dar care au fost ajutate de Biserica românească, de domnii
români, de ierarhii români şi de oameni de bine din ţara
noastră (Muntele Athos, mănăstirile de la Meteora, din Sinai,
din Balcani etc). Am vrut să scot în evidenţă contribuţia
românească la susţinerea acestor popoare şi aşezăminte ortodoxe
sub dominaţie otomană. De asemenea, am inclus şi unele instituţii
bisericeşti de peste hotare care au avut legături în decursul
veacurilor cu Ţările Române: Patriarhia Moscovei, Patriarhia
Sârbă, Mitropolia de Karlovitz, Biserica Bulgară şi multe
alte instituţii. Am urmărit să fie o Encilopedie cât mai
cuprinzătoare din care să rezulte implicarea Bisericii noastre
şi în promovarea culturii, a spiritualităţii româneşti,
dar şi în sprijinirea altor popoare în lupta lor pentru
salvarea Ortodoxiei şi pentru independenţa lor naţională.

„Această Enciclopedie reflectă sufletul românului ortodox“

Vă rugăm să evidenţiaţi necesitatea de ordin pastoral,
misionar şi mediatic a acestei vaste lucrări.

Această lucrare era absolut necesară pentru că alte Biserici
au asemenea enciclopedii şi era firesc ca Biserica Ortodoxă
Română, cu rolul ei bine definit în toată istoria Sud-Estului
European, să aibă o asemenea lucrare, pentru ca să punem
la dispoziţia preoţilor un instrument de lucru, în care
să găsească nume de mari ierarhi, de mari profesori de teologie.
Sunt convins că toată această lucrare îi va stimula şi în
activitatea lor pastoral-misionară viitoare. De asemenea,
slujitorii presei se vor putea folosi de ea pentru că în
paginile ziarelor noastre se evidenţiază anumite aniversări
sau comemorări, şi în această Enciclopedie există materialul
necesar pentru aflarea activităţii unui ierarh, profesor
sau mare duhovnic. Această carte este scrisă într-un stil
sobru, îngrijit, accesibil şi pentru membri ai Academiei
Române, dar şi pentru simpli credincioşi.

Este această Enciclopedie o lucrare de referinţă, o definire
a identităţii teologiei româneşti?

Această Enciclopedie reflectă sufletul românului ortodox,
reflectă cultura românească ortodoxă, reflectă toate aspiraţiile
spre mai bine ale Bisericii Ortodoxe Române. Cred că, după
Sfânta Scriptură şi după Scrierile Sfinţilor Părinţi, orice
bun fiu al Bisericii noastre - un preot român, un credincios
român - are nevoie de o asemenea lucrare. Din câte ştiu,
proiectul va continua cu traducerea Enciclopediei în limba
engleză pentru a fi cunoscută şi în cercurile teologice
de peste hotare.

„Repere spirituale, pentru a păstra identitatea proprie“

Cuvântul-înainte al acestei vaste lucrări poartă semnătura
Întâistătătorului Bisericii noastre, care subliniază în
deschiderea Enciclopediei că elaborarea şi publicarea unei
Enciclopedii a Ortodoxiei Româneşti, menită să cuprindă
datele fundamentale ale istoriei şi vieţii Bisericii Ortodoxe
Române, reprezintă o necesitate de ordin pastoral, misionar
şi mediatic, având o veche justificare în zona instrumentelor
de studiu istoric-teologic, cultural-educaţional şi jurnalistic.

„În contextul epocii prezente, a cărei abundenţă informaţională
atinge adesea excesul şi induce uneori confuzia, necesitatea
unei definiri a identităţii, nu doar personale, ci şi comunitare,
a devenit evidentă. În acest sens, se impunea, pe lângă
o prezentare diacronică a Ortodoxiei româneşti, şi una tematică
selectivă. Păstrând şi cultivând virtuţile originii sale
apostolice, asimilând şi în acelaşi timp influenţând specificul
etnic, Ortodoxia românească s-a manifestat concret în plan
istoric, păstrând totodată comuniunea de credinţă, cult
şi organizare cu Ortodoxia universală“, mărturiseşte PF
Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat
în cuvântul-înainte că „multe dintre paginile Enciclopediei
Ortodoxiei Româneşti sunt consacrate unor personalităţi
emblematice ale culturii române inspirate din luminile Ortodoxiei,
în spiritul căreia au creat şi au îmbogăţit patrimoniul
nostru spiritual şi cultural. Astfel, cititorul poate găsi
aici nume reprezentative pentru anumite categorii spirituale:
martiri şi mărturisitori ai credinţei creştine, ierarhi
cărturari, duhovnici înţelepţi, poeţi şi scriitori talentaţi
de inspiraţie creştin-ortodoxă sau renumiţi artişti plastici,
creatori de artă bisericească. Toţi aceşti slujitori ai
Adevărului de credinţă au contribuit la consolidarea şi
transmiterea reperelor fundamentale ale Ortodoxiei româneşti
prin care ea a marcat profund istoria poporului român. Înţelegerea
corectă şi nuanţată a istoriei şi spiritualităţii româneşti
nu se poate realiza făcând abstracţie de contribuţia Bisericii.
Vechea cultură românească s-a născut în pridvorul bisericii,
întrucât la români cultul era candela culturii: poezia,
plastica, muzica şi filosofia populară fiind inspirate şi
impregnate de experienţa religioasă creştin-ortodoxă. Azi,
în contextul unei secularizări rapide şi al unei mari diaspore
româneşti, ca număr de persoane şi ca extindere geografică,
este nevoie acută de repere spirituale pentru a păstra identitatea
proprie şi a dialoga fără complexe cu alţii, oriunde ne-am
afla, ca români credincioşi“.

Enciclopedia a fost lansată în cadrul Adunării Naţionale
Bisericeşti

Lansarea Enciclopediei Ortodoxiei Româneşti, tipărită în
condiţii grafice de excepţie la Tipografia Institutului
Biblic şi de Misiune, fiind o premieră pentru Biserica Ortodoxă
Română, a avut loc în cadrul şedinţei anuale de lucru a
Adunării Naţionale Bisericeşti, desfăşurate sub preşedinţia
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, marţi 9 februarie,
în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ din Palatul Patriarhiei.

Cu acest prilej, Părintele Patriarh Daniel a precizat:
„Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti poate constitui un instrument
de lucru pentru Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei
Române, dar şi pentru jurnaliştii din alte eparhii, deoarece
conţine date precise, concentrate şi expuse sistematic despre
ceea ce este esenţial cu privire la o personalitate, un
monument istoric, dar şi despre unele aspecte specifice
Ortodoxiei româneşti. Felicităm întreaga echipă şi rugăm
pe Bunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate şi bucurie“.
PF Părinte Daniel a anunţat atunci că spre sfârşitul anului
va apărea, sub aceeaşi coordonare a pr. prof. Mircea Păcurariu,
un nou volum, intitulat „Istoria monahismului românesc“,
care va fi o lucrare comună a Patriarhiei Române şi a Academiei
Române.