Sâmbătă, 5 septembrie 2026, de Sărbătoarea Sfinților Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Părintele Episcop Ignatie al Hușilor a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Ivănești, Protopopiatul Vaslui, cu prilejul celui de-al doilea hram al sfântului așezământ.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele Irineu Sandu, duhovnicul obștii monahale.
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huși, coordonat de arhid. Cosmin Vlăduț Mironescu.
În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a vorbit despre profilul spiritual al celor doi sfinți:
«Erau amândoi drepți înaintea Lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului» (Luca 1, 6)
Astăzi Biserica ne pune spre cinstire și pomenire pe părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Proroc Zaharia și dreapta Elisabeta.
Sfântul Evanghelist Luca ne transmite, în sinteză, profilul spiritual al acestor doi sfinți, anume că „erau drepți înaintea lui Dumnezeu, fără prihană și respectând rânduielile Domnului”.
Această succesiune menționată de către Sfântul Evanghelist Luca nu este una întâmplătoare, în sensul că cel care caută permanent să împlinească voia Domnului, în mod evident, va căuta să trăiască în nevinovăție, în puritate și să respecte cu maximă responsabilitate ceea ce Domnul Însuși a rânduit pentru mântuirea noastră.
Starea de rânduială, de limpezime, de curăție sufletească, sunt cele care îl vor determina să se comporte și în exterior în conformitate cu ceea ce este în interiorul său, respectând cu responsabilitate ceea ce Domnul ne cere pentru mântuirea sufletelor noastre.
În contrast cu un asemenea suflet, cei care se comportă în neorânduială, cei care caută să sfideze permanent Evanghelia și poruncile lui Dumnezeu sunt un indiciu foarte clar că și în sufletul lor este dezordine și multă debandadă.
Este lesne de înțeles și de sesizat că un om care se luptă să trăiască în curăție, atât în viața sa cât și în relația cu semenii săi, se va strădui să fie un om onest, un om cu rânduială. Noi avem în limba română expresia, atât de minunată și de frumoasă: „a fi un om cu rânduială”. Acest cuvânt vine de la „rând”; când ceva este în rând, înseamnă ordine, înseamnă armonie, înseamnă perfecțiune.
Omul care trăiește în rânduială este un om armonios în primul rând înlăuntrul său, dar și în relațiile cu semenii săi; este un om echilibrat, de pe chipul căruia transpare starea de așezare lăuntrică, de bunătate și de strădanie de a fi în conformitate întotdeauna cu ceea ce vrea Dumnezeu.
Sfântul Proroc Zaharia și Sfânta Elisabeta au acest profil duhovnicesc. Ei înșiși trăiau în curăție, erau neprihăniți și desigur, în mod natural, ca o consecință firească și frumoasă, respectau poruncile lui Dumnezeu.
Acest comportament era datorat, în primul rând, preocupărilor lăuntrice de a întruni voia lui Dumnezeu.
Acest lucru înseamnă „om drept în fața lui Dumnezeu”. Acest calificativ nu are nimic de-a face cu tendința de a fi justițiar. Nu are niciun fel de conotație juridică.
A fi drept în fața Domnului înseamnă a căuta să împlinești voia Lui, a avea o grijă deosebită să nu Îl superi pe Dumnezeu prin faptele pe care le faci. Dimpotrivă, trăirea ta, starea ta interioară să fie într-o concordanță cu ceea ce vrea Dumnezeu de la noi.
Este preocuparea similară situației în care noi ținem la un om foarte mult, îl iubim, îl prețuim, și căutăm să nu îl supărăm, să nu îl sfidăm prin nimic din tot ceea ce facem noi.
În contrast cu asemenea atitudine este tendința de a jigni, de a supăra, de a mâhni, ceea ce denotă că nu iubim persoana respectivă și noi înșine nu suntem într-o rânduială, nu avem o tocmire lăuntrică frumoasă, ci trăim în dezordine, în debandadă.
Sfinții Zaharia și Elisabeta sunt cei care aveau această tocmire lăuntrică frumoasă, ceea ce îi determina să trăiască în curăție, în stare de limpezire și seninătate sufletească, căutând să fie în rânduială. Cei care sfidează întotdeauna rânduiala, poruncile, legile, sunt, în primul rând, cei care denotă o stare de furtună, de netocmire interioară.
Să Îi cerem Domnului să ne angajeze pe drumul acesta al căutării voii Lui și al strădaniei, pe cât ne stă în putință, să trăim în curăție. Dacă vom avea această luptă pentru curăție în viața noastră, negreșit se va vedea la modul concret, faptic, și dorința noastră de a trăi în rânduială, în echilibru, în armonie cu cei cu care interacționăm.



