Nume
Mănăstirea Alexandru Vlahuță (obște de călugări)
Stareț (duhovnic)
Arhimandrit Zaharia Curteanu
Date de contact
Nr. telefon: 0755502060; 0769975586
Hram
„Sf. Ierarh Nicolae (paraclis)"; „Nașterea Maicii Domnului“
Adresă/Localizare
Mănăstirea este situată în localitatea Alexandru Vlahuță, la 25 km de orașul Bârlad, pe drumul care străbate întreaga vale a Similei, pe înaltele culmi ale Colinelor Tutovei, la locul numit „Curătură”.
Istoric
Între așezămintele monahale nou înființate după 1990 în Eparhia Hușilor, se numără și Mănăstirea ,Nașterea Maicii Domnului” din comuna Alexandru Vlahuță. Actuala denumire a localității datează din 1956, ca urmare a reunificării celor două sate, Pleșești și Pătrășcani, prilejuită de apropierea centenarului nașterii poetului Alexandru Vlahuță (1858-1919).
Documentele istorice arată faptul că la sfârșitul secolului al XVII-lea se afla pe teritoriul satului Pleșești „un schitișor” cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, atestat la 1691, pe care ctitorii săi Ignatie preotul și Vasile vornicul îl închină Mitropoliei de la Iași cu dorința de a fi pomeniți la altarul sfintei biserici, ei și toată seminția lor. Ultima mărturie despre existența acestei vetre monahale datează din 1735, când la biserica schitului au loc lucrări de restaurare. La 30 iunie 1786, Catrina Pleșescu primea de la mitropolitul Leon Gheuca jumătate de moșie din Pleșești „care au fost dată danie sf(i)ntei mitropolii”, împreună cu zapisul de danie de la 1 iunie 1691, în schimbul cedării a două dughene din târgul Bârlad. Un suret de pe actul de danie din 1 iunie 1691 este dat de mitropolitul Iacov la 13 mai 1809 pitarului Sandu Oatul „pentru ca să-l știe că schitul Pleșeștii cu moșie ce cuprinde într-aceast(ă) danie iaste afierosire la sfânta mitrop(o)lie din niamul dum(i)sale pit(a)r(ului) Sandul Oat”. Nu trebuie uitată ctitorirea în zonă a Mănăstirii Florești, la sfârșitul secolului al XVI-lea, de către Cârstea Ghenovici, sau a schitului de la Mânzați, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ultimul cu o evoluție istorică mai puțin cunoscută.
Inițiativa ridicării unui edificiu monahal în comuna Alexandru Vlahuță aparține doamnei Rodica Colomei, fiică a acestor meleaguri, care a stăruit în dorința sa mai veche de a înălța pe pământul moștenit de la părinții săi un mic așezământ de rugăciune. De-a lungul timpului, gândul său a fost împărtășit mai multor duhovnici. În cele din urmă, ieromonahul Calistrat Chifan, impresionat de legătura duhovnicească dintre mănăstirea în care viețuia și locul destinat viitorului sfânt locaș (Eustratie Dabija voievod a dăruit la 4 septembrie 1665 moșiile din satele Pătrășcani și Rădăești din ținutul Bârladului mănăstirii Bârnova pentru finalizarea bisericii) a îndemnat-o sa meargă la Preasfințitul Părinte Ioachim Mareș, episcopul locului, pentru a cere binecuvântare și sfat duhovnicesc. Gândul său a coincis cu dorința ierarhului care inițiase un curent de reînnoire duhovnicească în cadrul eparhiei prin înființarea de noi lăcașuri monahale și intensificarea vieții de rugăciune în cele deja existente.
În Permanența Consiliului Eparhial al Episcopiei Hușilor din 29 octombrie 2001 s-a luat în discuție posibilitatea și condițiile înființării unui așezământ monahal în comuna Alexandru Vlahuță, căruia episcopul locului i-a propus hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”. De asemenea, în ședința Sinodului Mitropolitan din 1 februarie 2002, s-a aprobat în unanimitate întemeierea sfântului locaș, cu obște de călugări.
Astfel, în toamna anului 2001, au fost aduși, cu binecuvântare arhierească, primii trei viețuitori ai acestui sfânt lăcas, fiind transferați de la Mănăstirea „Petru Vodă”, județul Neamț: Hristodulos Popa, cel care va primi ascultarea de stareț, Fanurie Gîdiceanu și Ipolit Popa, cărora li s-au adăugat mai târziu Agatanghel Alexoae și Haralambie Ghiorghiu, din obștea Mănăstirii Sihăstria Rarăului. S-a improvizat un paraclis în casa bunilor creștini Neculai și Maria Buhuș, părinții doamnei Colomei Rodica, începându-se programul de rugăciune specific rânduielilor monahale, cu accent pe săvârșirea zilnică a Sfintei Liturghii.
La 12 mai 2002, de Duminica Tomii, Preasfințitul Părinte Corneliu Bârlădeanu, Arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor, va sfinți locul pentru așezământul monahal și va pune piatra de temelie pentru biserica mare a mănăstirii, în prezența unui număr impresionant de credincioși, entuziasmați de bucuria de a fi martori la începuturile unui nou lăcaș de rugăciune.
Lucrările de construcție a corpului de chilii și ale Paraclisului „Sfântul Ierarh Nicolae” au început la 5 august 2002 și au fost finalizate în toamna anului următor. Încununarea efortului depus de către tânăra obște, sprijinită de ieromonahul Calistrat și de numeroșii săi ucenici, a fost răsplătită la 7 septembrie 2003, când Preasfințitul Ioachim Mareș, însoțit de părintele Petru Tufaru, protopop de Bârlad, și de un sobor numeros de preoți și diaconi, va sfinți paraclisul și va binecuvânta mulțimea prezentă, rostind un impresionant cuvânt de învățătură.
În perioada 2004-2010, sub supravegherea părintelui stareț, protosinghelul Hristodulos Popa, lucrările la complexul monahal vor fi continuate prin ridicarea de noi edificii: biserica mare, clopotnița și alte anexe gospodărești. Pe lângă lucrările de construcție, obștea s-a îngrijit și de activitatea duhovnicească, prin respectarea cu rigurozitate a programului liturgic, a rânduielii de Spovedanie și Împărtășanie.
Descrierea principalelor edificii
Biserica cu hramurile ,,Nașterea Maicii Domnului” și ,,Sfântul Mucenic Gheorghe” a fost construită în perioada 2006-2009 de echipa condusă de meșterul Mihai Ababei din Vaslui. Sfântul lăcaș aparține stilului clasic moldovenesc, cu formă trilobată, abside semicirculare și pridvor închis cu două intrări laterale. Acoperișul păstrează stilul bisericilor din nordul Moldovei cu rupere de pantă și streașină larg evazată, prezentând o singură turlă octogonală, situată deasupra naosului, cu învelitoare piramidală.
La exterior, fațada prezintă două rânduri de firide cu dimensiuni diferite, împodobite cu pictură ce reprezintă sfinți români pe un fond albastru-gri realizată de pictorul Radu Virgil din Brăila. Ancadramentele ferestrelor și soclul bisericii sunt placate cu piatră, la fel și cei 13 contraforți.
În interior, biserica este împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Delimitarea pronaosului de naos se face prin doi piloni care dau monumentalitate sfântului lăcaș. Pictura murală, realizată în tehnică ,,fresco-secco” de pictorul Daniel Grigorciuc din Rădăuți, este definită prin culorile vii și proporțiile bine definite, cu modele și scene biblice alese din spațiul ecleziastic sârbesc ce conferă spațiului sacru o frumusețe și noblețe artistică aparte care bucură sufletul, îndemnând la rugăciune și meditație. Mobilierul bisericesc, creație a profesorului băcăuan Dumitru Gârea, completează dimensiunea harică a sfântului lăcaș prin armonia și exuberanța decorativă care caracterizează eleganta artă brâncovenească. De asemenea, catapeteasma din zid prezintă ornamente sculptate, cu motive florale, vegetale și geometrice, inspirate din spațiul ecleziastic georgian, la care se adaugă elemente preluate din arta barocă românească a secolului XVIII, conferind întregului lăcaș somptuozitate și rafinament.
Corpul de chilii și Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae”, situat în partea de nord a complexului monahal, păstrează același stil moldovenesc, cu cerdac și acoperiș evazat, cu rupere de pantă, în patru ape. Pe lângă cele douăsprezece chilii, în cadrul aceleiași clădiri, se mai găsesc bucătăria și trapeza mănăstirii. Paraclisul are formă de corabie, cu altarul generos, semicircular.
Arhondaricul se află situat în latura de Răsărit a ansamblului monastic. Este o construcție solidă, impunătoare, cu influențe arhitecturale din spațiul monahal moldovenesc. La parter, se găsesc bucătăria, sala de mese, camere pentru oaspeți, iar la etaj sunt patrusprezece chilii care pot găzdui până la cincizeci de pelerini. Acoperișul, realizat în stil ștefanian cu rupere de pantă, streașină larg evazată, în patru ape, oferă edificiului siguranță și zveltețe.
Turnul-clopotniță se afla în partea de vest, la intrarea în incinta mănăstirii. Este o clădire masivă, cu trei nivele, unite între ele printr-o scară interioară, construită în perioada 2006-2008 cu sprijinul financiar al domnului Lazăr Neacșu din București. La parter se afla un gang de intrare flancat de două încăperi cu destinații administrative, iar la nivelurile superioare se găsesc două paraclise de rugăciune, un atelier de sculptură și un veșmântar. Pe fațada exterioară, în partea de sud a clădirii, se află un mozaic ce reprezintă pe Sfântul Mucenic Gheorghe și treisprezece ocnițe în care se găsesc pictați sfinți români.
În incinta mănăstirii se mai găsesc două edificii, pangarul și lumânărarul, realizate între anii 2016-2019, cu influențe din arhitectura brâncovenească. De asemenea, în 2020 a fost inaugurat și altarul de vară, o realizare arhitecturală unică în care se regăsesc influențe ale stilurilor moldovenesc și muntenesc.
Obștea actuală
La 1 septembrie 2010, prin decizia Episcopiei Hușilor nr. 773, este numit cel de-al doilea stareț al mănăstirii, în persoana ieromonahului Zaharia Curteanu. Acesta încearcă să ducă mai departe rânduielile vieții monahale, adăugând și alte activități culturale și social-filantropice. Obștea mănăstirii, sub îndrumarea părintelui Zaharia, a continuat lucrările de înfrumusețare ale complexului monahal: pictarea bisericii, împodobirea cu mobilier sculptat și icoane pentru catapeteasmă, împrejmuirea întregului perimetru cu zid de piatră și construcția unui nou corp de chilii pentru viețuitorii sfântului lăcaș.
Programul liturgic al mănăstirii respectă întru totul exigențele unei vieți monahale autentice, cu accent pe săvârșirea zilnică a Sfintei Liturghii și a celor Șapte Laude. Vecernia începe la ora 17, iar Miezonoptica și Utrenia se oficiază la miezul nopții. Dimineața la ora 8 se citește Acatistul Maicii Domnului, apoi Ceasul III și VI, după care se slujește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. În ajunul Praznicelor Împărătești, a zilelor de duminică și a sfinților cu prăznuire, se săvârșește slujba Privegherii, începând cu ora 18. O dată pe lună, la prăznuirea unui sfânt român sau în cinstea Acoperământului Maicii Domnului, întreaga obște participă la Privegherea de noapte, care începe la ora 22. De asemenea, spovedania are loc vineri seara, iar cei care primesc binecuvântare de la duhovnic se pot împărtăși sâmbătă dimineață, în cadrul Sfintei Liturghii.
Cei douăzeci și doi de viețuitori ai mănăstirii se străduiesc să ducă mai departe flacăra vie a monahismului răsăritean, în acest colț de țară binecuvântat de Dumnezeu. Atmosfera de tihnă și reculegere a cadrului natural, precum și frumusețea sfintelor slujbe, fac din acest așezământ monahal o oază de spiritualitate, un loc în care Cerul pare mai ușor de atins, iar omul de lângă noi, mângâiat de razele Duhului Sfânt, devine mai frumos, mai bun, mai evlavios. Monahul de azi se cuvine să fie omul rugăciunii și al iertării. Rugăciunea este măsura dragostei omului față de Dumnezeu, iar iertarea este măsura iubirii omului față de semenul său.
Extras din: Tinda Raiului - Mănăstiri și schituri din ținutul Vasluiului, Album tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Editura Horeb, 2020.
