La începutul fiecărui an şcolar Mântuitorul Iisus Hristos
ne dezvăluie prin Parabola Semănătorului că în sămânţa pe
care o seamănă şi în pământul în care se seamănă există
o putere: „pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi
spic, apoi grâu deplin în spic” (Marcu 4, 26-28). La fel
există o putere în adâncurile sufletului omului care se
luminează şi creşte prin sămânţa cuvântului lui Dumnezeu.
Dascălii din şcoli sunt chemaţi să modeleze, să cultive
sufletul elevului, pentru a creşte intelectual şi spiritual.
Educaţia are ca obiectiv creşterea spirituală a copilului,
după modelul Mântuitorului Hristos: „iar copilul creştea
si se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi
harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Luca 1, 40).
Copiii care primesc o educaţie creştină în şcoală învaţă
să cultive valorile perene ale spiritualităţii şi culturii
româneşti în context european.
De aceea ne bucurăm că religia este prezentă în şcoală
şi exprimăm recunoştinţa noastră pentru lucrarea misionară
a profesorilor de religie. Este o lucrare care nu poate
fi evaluată acum, întrucât este o investiţie pe termen mediu,
lung şi veşnic. Ora de religie nu este umplere a timpului,
ci sfinţire a timpului, este apostolat sfânt. Ea promovează
o vedere a sensurilor profunde ale realităţii vieţii şi
lumii şi pregăteşte nu numai cetăţeni pentru patria pământească,
ci şi cetăţeni ai Raiului, ai patriei cereşti. Nu există
investiţie mai mare decât transmiterea credinţei ca valoare
veşnică. Credinţa este şi cea mai mare zestre pe care părinţii
o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri
să facă deosebire între valori efemere şi valori eterne,
între iubire de moment şi iubire veşnică.
În completarea orei de religie, Patriarhia Română, prin
proiectele „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”,
propune să refacă legătura copiilor cu o comunitate vie,
mărturisitoare şi rugătoare. Prin aceste proiecte ea se
străduieşte să-i integreze pe copii în duhul prieteniei
şi al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile
sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă
în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin
taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor
proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de
afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă
copii talentaţi şi-i încurajează să-şi cultive talantul
în folosul Bisericii şi al societăţii.
La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu,
Izvorul Înţelepciunii şi al Adevărului, să binecuvânteze
pe toţi elevii, profesorii şi părinţii, pentru a dobândi
bucuria creşterii spirituale a copiilor şi tinerilor prin
asimilarea de noi cunoştinţe necesare în viaţă şi prin cultivarea
valorilor constante ca: respectul semenului şi prietenia,
libertatea şi responsabilitatea, hărnicia şi dărnicia, demnitatea
şi solidaritea.
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
