În data de 01 martie 2012, se împlinesc 63 de ani de la
mutarea la cele veşnice a ultimului episcop al Huşilor de
dinainte de desfiinţarea acestui străvechi scaun episcopal
de către regimul comunist, Preasfinţitul Grigorie Leu.

În această zi, după săvârşirea programului liturgic specific
acestei perioade a Triodului, începând cu orele 10,00, în
Catedrala episcopală din Huşi, Preasfinţitul Părinte Corneliu,
Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de clerici din
administraţia eparhială şi slujitori ai Catedralei episcopale,
a săvârşit slujba de parastas pentru vrednicul de pomenire
episcop Grigorie.

După săvârşirea parastasului, Preasfinţia Sa a evocat
viaţa plină de jerfelnicie a episcopului martir Grigorie
Leu, cel care a păstorit Episcopia Huşilor în vremuri de
grele încercări pentru poporul român şi Biserică, prilejuite
de cel de-al doilea război mondial şi de urmările lui dramatice,
precum şi de instaurarea regimului comunist în România.

După slujba parastasului, Preasfinţitul Corneliu împreună
cu soborul de preoţi a oficiat un Trisaghion la mormântul
vrednicului ierarh, aflat în partea de răsărit a Catedralei
episcopale, unde a fost înmormântat potrivit dorintei sale.

Preasfinţitul Grigorie Leu s-a născut la data de 2 mai
1881, în comuna Tuţcani, fostul judeţ Covurlui, într-o familie
care a dat Bisericii mai mulţi slujitori destoinici. Şcoala
primară a început-o în satul natal şi a continuat-o la Bârlad,
apoi a urmat cursurile seminariilor teologice de la Roman
şi Iaşi, iar începând cu anul 1906 a urmat cursurile Facultăţii
de Teologie din Bucureşti. În 1904, după ce s-a căsătorit,
a fost hirotonit preot pe seama parohiei Oancea, din judeţul
Covurlui, unde a funcţionat şi ca învăţător la şcoala primară.
A fost o perioadă în postul de spiritual de la Seminarul
Central din Bucureşti, după care în timpul războiului din
1916-1918, a îndeplinit misiunea de confesor la diferite
unităţi militare. La începutul anului şcolar 1918-1919 era
numit director al Seminarului Teologic din Ismail, pe care
l-a condus până în anul 1924, când a îmbrăcat haina monahală
şi fost ridicat în treapta de arhiereu. Episcopul Grigorie
a fost vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei cu titlul
de “Botoşăneanul” şi totodată egumen al Bisericii Sf. Spiridon
din Iaşi până la 30 aprilie 1936, dată la care a fost ales
în demnitatea de Episcop al Argeşului.

În scaunul vlădicesc al Huşilor, Grigorie Leu, a fost
ales în ziua de 11 iunie 1940 şi înscăunat la 28 iulie 1940.
Păstorirea la Huşi, marcată de începutul celui de-al doilea
război mondial, a debutat cu un puternic cutremur, care
a avut loc în luna noiembrie a anului 1940 şi care a provocat
stricăciuni importante Catedralei episcopale, palatului
episcopal şi unui număr de 69 de biserici din eparhie. Lucrările
de consolidare şi reparaţie la catedrală s-au făcut, cu
mari eforturi din 1941 până în 1945, iar Catedrala episcopală
s-a sfinţit la 29 iunie 1945, într-un cadru deosebit. Tot
în timpul războiului, episcopul Grigorie a construit biserica
de la Schit şi azilul de bătrâni din Huşi şi a înfiinţat
cantine pentru săraci la Huşi, Bârlad şi Vaslui, ajutând
pe cei lipsiţi de sprijin, pe bolnavi şi neputincioşi.

După 6 martie 1945, odată cu instaurarea regimului comunist,
pentru Episcopia Huşilor, ca şi pentru întreaga Biserică
Ortodoxă Română, a început un lung şir de suferinţe, izvorâte
din faptul că Episcopia a avut o lungă perioadă de timp
teritoriul canonic şi în Basarabia, iar puterea comunistă
dorea să rupă orice legătură a trecutului cu străvechiul
scaun episcopal de Huşi. Episcopiei i s-a luat abuziv o
parte din teren, i s-au tăiat articolele bugetare producătoare
de venit, moara, presa de ulei, tipogafia, fabrica de lumânări
şi muzeul. Pus în faţa acestui moment greu, episcopul Grigore
Leu nu se descurajează, ci întăreşte sprijinul bisericilor
din eparhie prin vizite canonice, prin conferinţe pastorale
şi prin mesajele publicate în revistele episcopiei, "Cronica
Huşilor" şi "Credinţa strămoşească". Răspunsul
regimului comunist nu se lasă aşteptat şi, prin aşa-numita
"lege a epurării", o parte din personalul episcopiei
a fost îndepărtat sau au fost arestaţi şi condamnaţi la
ani grei de temniţă. În acest climat de teroare, episcopului
Grigore Leu i se aduce la cunoştinţă de către puterea comunistă
că Episcopia se va desfiinţa, iar el va trebui să ia calea
exilului, la Mănăstirea Neamţ. Drumurile făcute la Bucureşti,
în încercarea de a salva bogata istorie şi tradiţie a Episcopiei,
nu numai că nu au avut rezultatul sperat, dar episcopul
Grigore Leu, considerat un pericol pentru regimul lui Petru
Groza, sfârşeste tragic la data de 01 martie 1949 după întâlnirile
avute cu mai-marii regimului comunist, ca un martir pe altarul
credinţei străbune.

Cu episcopul Grigorie Leu se încheie o perioadă istorică
glorioasă de aproape 400 de ani din viaţa multisecularei
Episcopii a Huşilor, eparhie pe care a iubit-o mult şi păstorit-o
în cei zece ani plini de încercări, întrucât la 5 februarie
1949, se dă decretul de desfiinţare a Episcopiei, care a
fost contopită cu Episcopia Romanului, sub titulatura de
Episcopia Romanului şi Huşilor.