BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:

Patriarhia Română a luat cunoştinţă cu uimire de hotărârea
în primă instanţă a completului de judecători din cadrul
secţiei a III-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia
Olteniei Păstorul cel bun contra României având ca obiect
dreptul clericilor la libera asociere în organizaţii de
tip sindical. Studiind cu atenţie această hotărâre, Patriarhia
Română constată următoarele:

1. Cunoaşterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO
a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România
şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (art. 29),
a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă
şi regimul general al cultelor din România (art. 8) şi a
Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 şi publicat
în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 - Statut, care
enunţă cu claritate autonomia şi libertatea Bisericii faţă
de Stat;

2. Confuzia între specificul vocaţional al preoţiei care
este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau
„slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi” (art.
123 alin. 7 din Statut), pe de o parte, şi raporturile de
muncă specifice angajaţilor civili, pe de altă parte;

3. Reţinerea total eronată în hotărârea CEDO că statutul
aşanumitului sindicat nu ar contraveni prin nimic Statutului
Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor şi canoanelor.
Însă, în realitate, sindicatul are obiective total incompatibile
cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume:

- „organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve” (pct.
3.2 lit. j din Statutul sindicatului), menţiune care contravine
statutului recunoscut cultelor de către statul român de
„factori ai păcii sociale” (art. 7 alin. 1 din Legea nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general
al cultelor);

- „respectarea prevederilor legale privind concediile de
odihnă şi sărbătorile legale” (pct. 3.2 lit. c din Statutul
sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele
de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile
Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum
şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile
religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului,
când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi
la biserică;

- „asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la
toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească”
(art. 3, pct. 2, lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv
la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2, lit. ş), ceea
ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii
şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune
şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor
în adunările eparhiale, în conferinţele preoţeşti administrative
lunare, cercurile pastorale, conferinţele preoţeşti pastoral-misionare
semestriale sau în Permanenţele Consiliilor eparhiale, inclusiv
în Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţională Bisericească
ale Bisericii Ortodoxe Române.

Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale şi
Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor
– nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să
desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi,
şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip
sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea
binelui comun al populaţiei.

O eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către
CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituţională
şi legală a cultelor din România şi din statele membre ale
Consiliului Europei, asimilând vocaţia sacerdotală misionară
cu acţiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie
a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanţi
ai altor Biserici europene care şi-au exprimat intenţia
de a se solidariza cu Statul român şi Biserica Ortodoxă
Română deoarece consideră această hotărâre un precedent
inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor
religioase din Europa.

În plus, această hotărâre contravine deciziilor anterioare,
unele chiar recente (de pildă, în cauzele Műller, Reuter
şi Baudler contra Germaniei din 6 decembrie 2011), ale Curţii
Europene a Drepturilor Omului, precum şi opiniei separate
a doi dintre judecătorii din această cauză, care au confirmat
că statutul, drepturile şi obligaţiile slujitorilor unui
cult religios faţă de acest cult ţin de competenţa exclusivă
a cultului respectiv.

Ne exprimăm speranţa că Statul român va contesta cu fermitate
această hotărâre inadecvată şi avem convingerea că Marea
Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului va corecta
o hotărâre pripită în cauza autointitulatului sindicat al
preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra
României, care nu ţine cont de autonomia şi de specificul
organizării şi funcţionării activităţii cultelor religioase,
recunoscute şi garantate ca atare în toate statele democratice.