În Duminica a V-a din Postul Sfintelor Paști, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Maria Egipteanca, care ne este model de pocăința pentru toți. Viața cuvioasei a fost consemnată în scris de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (550-638), şi a fost găsită la călugării de la Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Iordan. Aceasta cuvioasă a fugit in Alexandria, departe de părinții ei, la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viață în desfrânări timp de 17 ani. Însă, într-o zi, mânată de curiozitate, s-a alăturat unor pelerini ce mergeau cu corabia spre Ierusalim. Pe drum a sedus pe mulți dintre tovarășii ei de drum și a continuat să ducă aceeași viață și în Ierusalim. În ziua închinată cinstirii Sfintei Cruci, Maria a mers împreună cu ceilalți spre ușa bisericii Sfântului Mormânt unde era înfăţişată oamenilor relicva adevăratei cruci. A vrut și ea să intre in biserică împreună cu ceilalți pelerini, dar în prag o putere nevăzută părea să o împiedice să intre.După trei încercări nereuşite, ea a rămas afară, în curtea bisericii, unde a văzut o icoană a Maicii Domnului. Deodată căința i-a umplut inima și a început să plângă rugându-se Mariei, Maica lui Dumnezeu, să o ajute. Dimineața a putut intra in biserică să se închine Sfintei Cruci. Numaidecat ea părăsește cetatea și trece dincolo de Iordan, luând cu sine numai puțină pâine pe care o cumpărase cu cei câțiva bănuți pe care ii dăduse un pelerin. A trăit în pustie vreme de patruzecișișapte de ani, răbdând grele ispite, foame, gânduri, frig și lupte de la diavoli, până când un monah preot, Zosima, a dat peste ea din rânduiala lui Dumnezeu, a ascultat povestea ei, a împărtășit-o, iar după încă un an s-a întors ca să o îngroape, fiind ajutat la săparea mormântului de către un leu. Astfel, biruind firea omenească, prin nevoința ei și cu harul lui Hristos, și dobândind îngerească petrecere, cea mai presus de om, încă din lumea aceasta, Sfânta Maria Egipteanca s-a mutat la Domnul, în varsta de 76 de ani, in anul 522, pe vremea imparatiei lui Teodosie cel Tânăr.