Sărbătoarea Nașterii Domnului ne-a chemat și în acest an în sfintele biserici pentru a întâmpina cu inima și sufletele noastre pe Cel veșnic, Care se naște din Fecioară în Betleem, din Iudeea, pentru ca pe noi oamenii să ne ridice din tragedia suferințelor păcatului și morții.

Astăzi, cerul se deschide și Dumnezeu coboară în mijlocul nostru. Astăzi, cele de secole așteptate și proorocirile Legii vechi se împlinesc prin venirea în lumea noastră a Mântuitorului Iisus Hristos, blestemul neascultării primilor oameni se sfârșește, „îngerii aduc lumii cântarea de pace și bucurie că un Izbăvitor S-a născut; al cărui început este în zilele veșniciei“ Miheia 5,1.

Sfântul Apostol Pavel a rezumat în câteva cuvinte taina ce s-a petrecut în cetatea Betleemului, arătând că cele pe care astăzi le trăim sunt darul lui Dumnezeu către omenirea însetată de iertare și început al unei vieți noi, fără sfârșit: „După ce Dumnezeu odinioară a grăit părinților noștri prin prooroci, în zilele acestea ne-a grăit nouă prin Fiul Său“ Evrei 1,1; „la plinirea vremii, trimițându-L ca să dobândim înfierea“ Galateni 4,5, pierdută prin neascultare și îndepărtare de izvorul vieții, care ne cheamă pe toți la viață. Evenimentul nou și irepetabil petrecut astăzi, descoperă sensul pentru care Dumnezeul cel veșnic S-a făcut om pentru mântuirea noastră. La această mare taină a credinței, participă pământul cu peștera, cerurile cu steaua și îngerii, păstorii cu închinarea, magii cu darurile și Fecioara Maria care reprezintă neamul omenesc, capabil să primească pe Cel veșnic și nemuritor, al cărui nume „este mai presus de orice nume“ Filipeni 2,9.

„Taina petrecută în această mare și sfântă zi, Maica Domnului o va păstra în inima ei“ Luca 2,19, pentru că de astăzi, Dumnezeu este cu noi, lumina Lui va risipi întunericul din lume, strălucind în sufletele celor care Îl vor primi și-i vor face loc în viața lor.

Astăzi, pacea Domnului și binecuvântarea Lui coboară la noi, bucuria venirii lui Hristos în lume în chipul Pruncului nevinovat cuprinde inimile curate ale păstorilor, care vestesc bucuria cea mare, la care sunt chemate să participe mulțimea cerească a îngerilor și cea a celor cu suflete curate care au aflat credința cea adevărată pe calea mântuirii și a eliberării de păcate și moarte. Sărbătoarea coborârii lui Dumnezeu la noi oamenii, ne învață să cugetăm adânc asupra propriei noastre vieți.

Iubiți frați și surori în Domnul,

La acest mare eveniment, istoria omenirii se schimbă profund, taina credinței noastre se descoperă prin aceea că „Dumnezeu S-a arătat în trup“ 1 Timotei 3,16 și ne-a chemat pe toți cei osteniți și împovărați cu grijile acestei vieți, să găsim sub brațele Sale pline de mângâiere și binecuvântare, sub ochii Lui plini de milă și bunătate, pacea și bucuria, pe care nimeni nu le mai poate lua de la noi.

În fiecare an, trăim această mare taină a credinței, întâmpinându-o cu sufletele noastre deschise, ca El, Cel veșnic, să vină în viața noastră, să rămână cu noi, căci seara și noaptea în singurătate, sunt greu de trecut și depășit. „Fără Mine nu puteți face nimic“ Ioan 15,5, așa ne-a arătat Domnul și Împăratul nostru, El este izvorul vieții noastre; primindu-l pe El cu trupul și sângele Său care ni se oferă spre iertarea păcatelor și spre viața cea veșnică, devenim asemeni celor care l-au primit, mărturisindu-L cu propria viață în această lume marcată de suferințe și moarte.

Realitățile pe care le trăim sunt marcate de puterea răului prezent peste tot, necredința este cauza care duce la pierzare, toți suntem chemați astăzi să privim și să judecăm cum s-a schimbat în rău neamul nostru. Trecutul lui a fost mereu plin de încercări, dar nu și-a trădat niciodată credința, ci prin ea și cu ajutorul Celui veșnic a biruit. Acum trăim timpuri de nefirească dezordine și lipsă de sens a vieții, adevărul este negat, minciuna este glorificată, lumina este trăită ca întuneric, bunătatea și facerea de bine sunt abuzate, răutatea și viclenia au atins apogeul, grija pentru suflet și mântuirea lui sunt uitate definitiv. Când vreodată în istoria noastră s-au auzit voci purtate de ură și violență fără precedent ca acum, când s-au ridicat împotriva Sfintei Biserici? De multe ori am uitat cine suntem, am devenit prin faptele noastre fiii întunericului și a minciunii. De câte ori glasul clopotului sfânt ne cheamă la reculegere, la întâlnire cu Dumnezeu în sfintele biserici, și totuși cea mai mare parte a acestei națiuni rămâne împietrită în necredință, coborând pe calea morții.

„Ce piedică te face să nu vii la biserică? Săptămâna are șapte zile, pe acestea Dumnezeu le-a împărțit cu noi, El nu a luat decât una, pe celelalte șase ni le-a dat nouă. Nici în această zi nu vrei să te desparți de cele trecătoare și înșelătoare ale acestei lumi? Și această zi a Domnului o petreci departe de El, furându-o? Dar ce vorbesc de o zi întreagă? Fă și tu cu ceasurile acestei zile așa cum a făcut săraca văduvă cu cei doi bani. Fă și tu ca ea! Dăruiește-I lui Dumnezeu două ceasuri din această zi, vino în biserică, ascultă cuvântul Lui, care te sfințește, iartă, îți dă putere, te face nemuritor și vei aduna în casa ta câștigul a mii de zile“ Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Botezul Domnului, Patrologia G. 49, col. 364.

Aici, în biserică, descoperim sensul vieții, în ascultare, răbdare și rugăciune necontenită. Zidim biserici pentru că „acolo unde este biserică, acolo este Hristos Domnul cu noi până la sfârșitul veacurilor“ Matei 28,20. Ne îngrijim de cei săraci, dar mai presus de toate, misiunea noastră este de a salva sufletele, de aceea sărbătorim Crăciunul, ca să ne schimbăm prin înnoirea minții, prin viață bineplăcută lui Dumnezeu, încununată cu fapte bune spre câștigarea împărăției cerurilor. Și anul acesta a fost o secetă cumplită, dar atunci când am cerut, în rugăciune, cu stăruință și credință, Dumnezeu ne-a dăruit ploaie, deci să nu uităm să ne rugăm neîncetat! 1 Tesaloniceni 5,17. Nu de mult timp s-au întâmplat grele și nenumărate necazuri prin morți năpraznice, prin teroare, teamă, foc, toate acestea fiind un avertisment prin care suntem chemați să ne schimbăm viața, prin părăsirea căii morții și prin întoarcere la Dumnezeu, prin credință și fapte bune. Biserica nu va înceta de a mărturisi taina dreptei credințe cu prețul suprem, pentru că „ea este stâlp și temelie a adevărului“ 1 Timotei 3,15, iar cel ce o conduce ne va da puterea biruinței asupra celui rău. În lume, totul este relativ, trecător, supus schimbării, suferinței, morții, uitării, părăsirii, numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu ne uită, căci „darurile și chemarea Lui nu se pot lua înapoi“ Romani 11,29.

„Toți suntem chemați la viață, aproape este de tine cuvântul credinței, de vei crede și vei mărturisi că Iisus este Domnul și Mântuitorul nostru te vei mântui“ Romani 10,9.

Timpul trece mai repede ca odinioară. Zilele s-au scurtat, lunile zboară, anii se duc și toți ne îndreptăm spre marea trecere, spre călătoria în lumea veșniciei, spre patria cerească unde ne așteaptă îngerii, sfinții și bucurii de negrăit.

De aceea este nevoie să ne și întoarcem cu credință în Sfânta Biserică, prin pocăință și prin iertare și îndurare de la Dumnezeu, izvorul a toată bunătatea și binele.

Anul ce a trecut trebuie să fie prilej de mulțumire cu recunoștință cerescului Părinte pentru că ne-a dat bucuria trecerii și urcării pe o nouă treaptă în viața noastră. Anul ce vine îl așezăm sub binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Treimea cea de o ființă și veșnică, izvorul vieții noastre și a nemuririi.

Vă doresc ca pacea Domnului să vă însoțească, binecuvântarea Lui să vă ferească de orice rău, având curajul dreptei credințe mărturisitoare să vestim tuturor că: „Astăzi S-a născut Cel fără început, Dumnezeu este cu noi!“.

Către El, izvorul vieții noastre, pururea fierbinte rugător, pentru voi toți,

† CORNELIU

EPISCOPUL HUȘILOR