Evanghelia Duminicii a XVII-a dupa Rusalii se referă la minunea săvârşită de Domnul Hristos cu fiica femeii cananeence (Matei 15,21-28): ,,În vremea aceea a venit Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi, iată, o femeie cananeeancă, din acele ţinuturi, ieşind, striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuită de diavol. El însă nu i-a răspuns nici un cuvant; şi apropiindu-se, ucenicii Lui îL rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajuta-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Dă, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”.

Sfânta Evanghelie ne arată dragostea fără margini a unei mame îndurerate din cauza suferinţei fiicei sale. Femeia cananeeancă se identifică în mod deplin cu suferinţa copilei sale, iar aceasta o vedem din faptul că ea nu-I cere Mântuitorului Hristos: „miluieşte pe fiica mea“, ci „miluieşte-mă“. Astfel, femeia cananeeancă devine model de iubire şi purtare de grijă a părinţilor faţă de copiii lor.