Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, la slujba de TE-DEUM oficiată la Catedrala
Patriarhală din Bucureşti, în data de 1 Decembrie 2010,
pentru Ziua Naţională a României:

Ziua de 1 Decembrie este o zi de recunoştinţă sau mulţumire
adusă lui Dumnezeu pentru marele dar al unităţii şi libertăţii
naţionale, dobândit de poporul român prin credinţă puternică
şi luptă jertfelnică de-a lungul a multor secole de suferinţă
creştineşte îndurate, prin înţelepciunea şi voinţa fermă
a conducătorilor patrioţi, civili şi clerici, prin vitejia
militarilor şi prin dorinţa fierbinte a poporului român
de unitate şi libertate naţională.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a tuturor provinciilor
româneşti într-un stat român unitar a fost încoronarea multor
eforturi de afirmare treptată a conştiinţei naţionale şi
a dorinţei de unitate naţională.

Unirea cea Mare de la Alba Iulia a fost precedată şi
pregătită treptat de Revoluţia din anul 1848, de Unirea
Principatelor Române din anul 1859 (aceasta fiind Unirea
de Bază sau Unirea Pivot, nu „Mica Unire”), de victoria
românilor asupra otomanilor în Războiul pentru Independenţă
din 1877, de ridicarea României la rang de Regat în 1881,
de obţinerea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în 1885
şi de victoriile armatei române în Primul război mondial,
între anii 1916-1918, de proclamarea Unirii Basarabiei cu
Patria Mamă, mai precis cu Regatul României, la Chişinău,
în 27 martie 1918 şi de proclamarea Unirii Bucovinei cu
România, la Cernăuţi, în 28 noiembrie 1918.

În toate aceste etape de înaintare către realizarea
Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Biserica Ortodoxă Română
a fost cu poporul, a fost în fruntea lui cu rugăciunea,
mai ales săvârşind Sfânta Liturghie şi slujba de TE –DEUM,
a folosit predica şi cuvântul tipărit, cultivând conştiinţa
naţională, idealul luptei pentru libertate şi unitate naţională.

Ierarhi, cărturari, preoţi, diaconi patrioţi, profesori
de teologie, studenţi în teologie, călugări, călugăriţe
care au îngrijit soldaţii răniţi, parohii şi mănăstiri care
au organizat colecte de bani şi alimente, au încurajat moral
şi material pe toţi luptătorii români pentru libertate şi
unitate naţională, mai ales în timpul Războiului de Independenţă
din 1877 şi în timpul Primului război mondial, între anii
1916-1918. Un rol deosebit în acest sens au avut preoţii
numiţi „confesori militari”.

În ceea ce priveşte evenimentul însuşi al Marii Uniri
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1228 de
delegaţi oficiali la Marea Adunare Naţională de la Alba
Iulia se aflau şi mulţi slujitori ai Bisericii: ierarhi,
profesori de teologie, consilieri eparhiali, preoţi parohi
şi chiar studenţi în teologie. Lucrările Adunării au fost
prezidate de marele patriot Gheorghe Pop de Băseşti, împreună
cu episcopii de Arad şi Oradea. În Marele Sfat al naţiunii
române, ca şi în Consiliul Dirigent, au fost aleşi, de asemenea
şi slujitori ai Bisericii, iar episcopul ortodox român de
Caransebeş, Miron Cristea, viitorul Patriarh al României
Mari, şi episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu,
au fost aleşi în delegaţia de patru persoane care a prezentat
Actul Unirii la Bucureşti.

Proclamarea Unirii de la Alba Iulia a fost precedată
de slujba Sfintei Liturghii şi de TE-DEUM, întrucât ea era
trăită ca o Sfântă Liturghie a comuniunii româneşti, a unităţii
şi libertăţii naţionale, ca act de recunoştinţă sau mulţumire
adusă lui Dumnezeu şi ca preţuire a eroilor care au luptat
pentru dobândirea libertăţii naţionale şi afirmarea unităţii
şi demnităţii naţionale.

De aceea, astăzi, după Sfânta Liturghie, în timpul
căreia au fost pomeniţi eroii români, am oficiat slujba
de TE-DEUM, adică de recunoştinţă pentru marele dar al unităţii
şi libertăţii naţionale şi de cerere ca Dumnezeu să ne ajute
să păstrăm şi să cultivăm acest mare dar şi această mare
demnitate de popor liber şi unit într-un stat independent
şi suveran, deschis spre dialog şi cooperare cu alte popoare
şi ţări.

Întrucât unitatea teritorială realizată în 1918 nu
mai este astăzi pe deplin aceeaşi, trebuie să cultivăm mai
mult comuniunea cu fraţii noştri români din apropierea graniţelor
României şi cu românii de pretutindeni. Astfel, Ziua Naţională
a României va fi mai mult Ziua Unităţii şi Demnităţii Naţionale
a Românilor.

Să ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor
bucuria comuniunii frăţeşti în păstrarea dreptei credinţe
şi a demnităţii noastre naţionale.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române