Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, a oficiat,
ieri, 22 ianuarie, în Duminica a 32-a după Rusalii, slujba
de sfinţire a birourilor Administraţiei eparhiale, precum
şi noua locaţie a arhivei Episcopiei Huşilor. Cele două
clădiri au beneficiat de ample lucrări de reparaţie şi modernizare
în cursul anului 2011, fiind adaptate cerinţelor actuale
de desfăşurare a activităţii administrative, economice,
social-misionare şi culturale, precum şi de păstrare şi
conservare a fondului arhivistic. Bogata arhivă a Episcopiei
Huşilor, ce cuprinde documente începând din anul 1834 şi
care funcţiona în condiţii total improprii, este găzduită,
începând din această lună, într-un nou sediu, adaptat cerinţelor
de păstrare şi conservare a fondului arhivistic.

"O arhivă nu înseamnă altceva decât un fragment palpabil
de istorie, o istorie pe care dorim să o transmitem, în
bune condiţii, şi generaţiilor viitoare. De aceea, avem
datoria să păstrăm şi să conservăm fiecare act ce reprezintă
trecutul nostru. Noua arhivă a necesitat lucrări complexe
şi costuri foarte mari, dar ne-a ajutat Dumnezeu şi am împlinit
acest lucru, care era atât de necesar şi de stringent de
făcut", a subliniat Episcopul Huşilor.

Pe lângă noul sediu al arhivei episcopiei, PS Corneliu
a mai sfinţit, ieri, lucrările de reparaţie şi modernizare
a birourilor Administraţiei eparhiale şi cele de consolidare
a beciului domnesc, care se aflau, de asemenea, într-o stare
accentuată de degradare. "Mulţumim lui Dumnezeu pentru
că ne-a ajutat în ducerea la bun sfârşit a acestor lucrări
complexe şi mulţumesc, de asemenea, colaboratorilor mei
şi tuturor celor care au dus, timp de luni şi luni de zile,
o muncă asiduă, pentru a ne putea bucura, astăzi, de satisfacţia
unui lucru bine făcut. Iar orice lucru bun se împlineşte
cu foarte mult sacrificiu, mai ales aici şi mai ales în
zilele noastre", a spus Preasfinţitul Părinte Corneliu.

Pilda îngerului
trimis pe pământ, pentru a afla lucrul cel mai de preţ

Bucuria finalizării lucrărilor de reparaţie şi modernizare
a obiectivelor menţionate a fost întregită, ieri, de mulţimea
de credincioşi care s-a adunat în Catedrala episcopală din
Huşi, pentru a fi prezenţi la Sfânta Liturghie săvârşită
de Preasfinţitul Corneliu, înconjurat de un ales sobor de
clerici, din care au făcut parte părinţii protoierei din
protopopiatele eparhiei, clericii din Administraţia eparhială
şi slujitori ai Catedralei episcopale. Atmosfera duhovnicească
a fost înfrumuseţată de răspunsurile corului Catedralei
episcopale şi de cele ale corului elevilor de la Seminarul
Teologic Liceal Ortodox "Sf. Ioan Gură de Aur",
din Huşi.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor la finalul
slujbei, Preasfinţitul Părinte Corneliu a făcut o paralelă
între convertirea la credinţă a vameşului Zaheu, descrisă
în Evanghelia Sfântului Apostol Luca, şi pilda îngerului
trimis de Dumnezeu în lume, pentru a afla lucrul cel mai
de preţ şi a i-L aduce: "Se spune că Dumnezeu a trimis
un înger pe pământ, să caute şi să-I aducă cel mai preţios
lucru pe care el îl va afla. Şi a nimerit îngerul într-o
luptă, într-un război, cu suferinţe şi cu lacrimi. Iar îngerul
a luat sufletul unui om care suferise în această luptă şi
l-a dus înaintea lui Dumnezeu, spunându-I: "Cel mai
de preţ lucru pe care l-am găsit este ca cineva să-şi sacrifice
propria viaţă pentru neamul lui şi pentru apărarea ţării
lui, dar mai ales a celor care nu se pot apăra". Dumnezeu
i-a răspuns că este acesta un lucru mare, dar nu cel mai
mare. Şi s-a întors îngerul pe pământ, găsind, de această
dată, într-un spital, o soră care, îngrijind bolnavi contagioşi,
s-a îmbolnăvit ea însăşi şi şi-a dat duhul. "Cu adevărat,
cel mai mare lucru şi mai de preţ este acela de a fi în
stare să-ţi dai propria viaţă pentru a-ţi salva semenul",
a spus îngerul. Dumnezeu s-a bucurat, dar i-a răspuns, din
nou, că nici acesta nu este cel mai mare şi mai de preţ
lucru care poate fi pe pământ. Îngerul s-a întristat şi
a plecat a treia oară. Şi ajungând, într-o seară, la o casă,
a văzut o lumină slabă ce lumina odaia. Iar în afara casei
era un tâlhar, care se pregătea să-i atace pe cei din casă
şi să-i jefuiască. Dar când a ridicat tâlharul privirea
pe geam, a văzut o femeie care îşi închina pruncul, înainte
de a-l culca, spunându-i rugăciunea şi însemnându-l cu semnul
sfintei cruci. Atunci s-a oprit şi şi-a adus aminte cum
la fel făcea şi mama lui cu el, când era mic. Şi a început
să plângă atât de tare, încât stăpânii casei au ieşit afară,
să vadă ce se petrece. Şi le-a mărturisit lor trecutul lui
zbuciumat şi plin de păcate. Iar pe când mărturisea, sufletul
i-a părăsit trupul. Îngerul i-a luat sufletul şi l-a dus
înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a spus: "Acesta
este cel mai mare şi mai de preţ lucru de pe pământ. Când
un suflet chiar păcătos, un suflet care a uitat de mine,
se întoarce şi revine la starea lui firească". Aşa
şi Zaheu, mai-marele vameşilor din Ierihon, şi-a schimbat
viaţa atunci când L-a întâlnit pe Mântuitorul nostru Iisus
Hristos. Precum tâlharul care şi-a amintit de lucrurile
frumoase şi curate din fosta lui viaţă, şi vameşul Zaheu,
privind pe Mântuitorul, a simţit nevoia de a mărturisi public
propria viaţă, iar sufletul lui şi-a găsit odihna în Izvorul
Vieţii".