Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Tabor” a Catedralei Episcopale, dirijată de doamna Elisabeta Irimiea.

La Sfânta Liturghie au fost prezenți și 43 copii și tineri din localitățile Ivești și Pogonești și membri ai Clubului Copiilor „Spiru Haret" – Bârlad, însoțiți de doamna profesoară Raluca Dănăilă. An de an, copiii pictează, pe lemn sau pe sticlă, sfântul lor ocrotitor, iar în Duminica Ortodoxiei, poartă, la Sfânta Liturghie, în mâini, icoanele realizate de ei înșiși. Toți micuții s-au împărtășit, la momentul potrivit, cu Sfintele Taine.

Copiii au fost binecuvântați și felicitați de Părintele Episcop Ignatie pentru implicarea în acest proiect dedicat frumuseților Ortodoxiei.

Părintele Episcop Ignatie a amintit celor prezenți că fiecare creștin poartă în sine chipul, adică icoana lui Hristos:

Duminica de astăzi este una specială pentru că ne gândim la identitatea noastră ortodoxă. Duminica Ortodoxiei este asociată cu cinstirea sfintelor icoane. Noi trăim acum în era imaginilor, a videocrației. Suntem într-o adevărată inflație de imagini, ne uităm la ele, le apreciem pe rețelele de socializare, însă diferența fundamentală între o imagine și o icoană este că aceasta din urmă ne invită ca ea să ne privească pe noi și nu noi să o privim pe ea. 

Fotografiile pe care le vedem distribuite și livrate în mediul online sunt cele la care doar ne uităm, ele nu ne invită să fim cuprinși de privirea celor care sunt în ele. Icoana este singura care ne invită, pe fiecare dintre noi, să ne lăsăm priviți de aceasta.

Icoana este trimiterea înspre altă dimensiune a vieții noastre, cea a sfințeniei, o lume spiritualizată, în care materia capătă deplină frumusețe - pentru că în icoane sunt reprezentați Domnul Hristos, Maica Domnului și toți sfinții.

Să reflectăm la acest aspect și să ne gândim că dacă noi cinstim icoanele este pentru că Îl cinstim pe Cel care este Icoana lui Dumnezeu Cel nevăzut, și anume pe Iisus Hristos, așa cum Îl numește Sfântul Apostol Pavel în epistola către Coloseni. Iisus Hristos este icoana nevăzută a Tatălui. Noi am fost creați după chipul lui Hristos, după icoana lui Hristos. În limba greacă, dacă suntem un pic mai riguroși, termenul de „chip” ar trebui să se traducă prin termenul de „icoană”. 

Noi toți suntem icoanele lui Hristos, purtăm în adâncul inimii noastre icoana lui Hristos. 

Dacă vom conștientiza că suntem icoanele lui Hristos, cred eu că s-ar schimba modul nostru de relaționare cu cei din jurul nostru. Nu i-am mai bârfi, nu i-am mai calomnia, nu i-am mai desconsidera pentru că ne vom gândi că-L calomniem și desconsiderăm pe Hristos. 

În timpul împărtășirii clericilor, ahidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu a citit Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei

La momentul rânduit din cadrul slujbei, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.

Tot în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie, alături de soborul slujitorilor Catedralei Episcopale a săvârșit și pomenirea Episcopului Martir Grigorie Leu, ucis prin otrăvire de autoritățile comuniste și trecut la Domnul în data de 1 martie 1949, amintindu-le celor de față principalele repere din profilul de mărturisitor al celui de-al 49-lea Episcop al Hușilor.

Toți cei prezenți la slujbă au primit pachete cu alimente în cinstea ierarhului martir pomenit.

„Personalitatea mărturisitoare a Episcopului martir Grigorie Leu a fost un adevărat manifest spiritual, al cărui conținut rămâne, în continuare, o credință autentică, puternică și vie, fapt pe care îl deducem, cu foarte mare ușurință, din cuvântările (pastoralele) consemnate în buletinul oficial al Episcopiei Hușilor, Cronica Episcopiei Hușilor.

De asemenea, Episcopul martir Grigorie Leu a fost un om foarte curajos, în vremuri ostile pentru Biserică. Sau, așa cum l-am numit, în cadrul simpozionului dedicat acestei personalități duhovnicești, a fost „un străjer la porțile otrăvite ale istoriei” noastre, la începuturile comunismului.

Curajul său a rezidat mai ales în faptul că nu a pus nici măcar viața sa, mai presus de credința în Dumnezeu și de dragostea față de Episcopia Hușilor.

În fața lui Petru Groza a fost ca un profet, afirmând că „dacă veți desființa Episcopia Hușilor, mă veți desființa și pe mine”, ceea ce s-a și întâmplat. Pe data de 1 martie 1949, în urma otrăvirii – lucru deja dovedit, cert, nu mai este o suspiciune –, a trecut la cele veșnice, cu dragostea față de Biserică.

În felul acesta, putem să mai zdruncinăm mitul care încă planează în mințile unora, că Biserica, în vremea regimului comunist ateu, a pactizat cu acesta. Din fericire, am avut preoți, slujitori ai bisericii, episcopi, credincioși, monahi și monahii, care au înfruntat acest balaur care își propunea să smulgă credința din sufletul oamenilor și al acestui neam” – PS Ignatie