Comemorarea episcopului Ioachim Mareş la şapte ani de la trecerea sa la viaţa veşnică († 2009) este un eveniment de preţuire pentru memoria unui vrednic slujitor al Bisericii şi, în acelaşi timp, este un act de cultivare a demnităţii noastre, ca slujitori ai Bisericii şi ca fii credincioşi ai Bisericii.

În acest sens, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi la felul cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13,7). Prin urmare, noi avem datoria de a vedea lumina prezentă şi lucrătoare în cei care au slujit Biserica lui Hristos, iar din această lumină a lor să ne luminăm şi noi cu făptuirea.

Vrednicul de pomenire ierarh Ioachim Mareş a fost cel de-al 50-lea episcop al istoricului scaun episcopal de la Huşi, precum şi primul episcop de la reactivarea episcopiei Huşilor, în anul 1996. Ne amintim cu evlavie de momentele noului început al acestei străvechi eparhii, desfiinţate în mod abuziv de regimul comunist ateu, în anul 1949, după o istorie de aproape 400 de ani (1598-1949).

Întronizarea primului episcop al Huşilor, după reactivarea episcopiei, s-a petrecut în timpul păstoririi noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Păstrăm vie în amintire imaginea episcopului Ioachim Mareş, păstor misionar, plin de zel şi jertfelnicie, şi pomenim, în aceste momente de rugăciune şi recunoştinţă, lucrarea bogată pe care a desfăşurat-o „cu timp şi fără timp” pentru ca Episcopia Huşilor să-şi recapete în scurt timp frumuseţea ei de altădată. El a restaurat multe biserici şi mănăstiri şi a ctitorit altele noi, dar mai ales s-a îngrijit cu deosebită atenţie să îmbrace Catedrala Episcopală din Huşi, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, în veşmânt nou şi luminos, după ample lucrări de restaurare şi dotare. Am săvârşit împreună slujba de resfinţire a catedralei din Huşi în ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, hramul istoric al catedralei, adică la 29 iunie 1998. Păstrăm aceeaşi frumoasă amintire şi de la momentul inaugurării Muzeului Eparhial din Huşi, în anul comemorativ 2004, cu prilejul amplelor manifestări dedicate Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

De numele episcopului Ioachim Mareş se leagă şi începuturile construirii noii catedrale din Bacău, cu hramul Înălţarea Domnului, piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş fiind pusă de el, în anul 1991, pe vremea când slujea în calitate de arhiereu-vicar la Episcopia Romanului şi Huşilor. De aceea, conform dorinţei sale testamentare, trupul său îşi află odihna în cripta episcopală de la demisolul acestei catedrale, pe care el a iniţiat-o şi a susţinut-o.

Păstor misionar, iubitor de cultură şi de evlavie, episcopul Ioachim Mareş s-a înscris în şirul marilor săi înaintaşi: misionari, erudiţi, harnici şi înţelepţi, care prin viaţa şi activitatea lor au contribuit la devenirea istorică a scaunului episcopal de la Huşi, precum şi a Bisericii întregi.

Părintele episcop Ioachim Mareş rămâne în memoria noastră ca fiind un ierarh misionar, un păstor harnic şi un dinamic slujitor liturgic, prin fidelitatea sa faţă de credinţa şi tradiţia ortodoxă, fiind în acelaşi timp un bun iconom şi un om darnic.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să aşeze sufletul vrednicului de pomenire episcop Ioachim în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinţilor Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii şi a vieţii veşnice.

Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române