Biserica ne cheamă, în fiecare an, la 8 noiembrie, să cinstim pe sfinții îngeri care sunt puteri cerești, create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui și a sluji tainelor cerești. Deasupra lumii văzute, trecătoare și limitată, în care trăim noi, există lumea sfinților îngeri, a celor fără de trup, de aceea sunt numiți puteri netrupești, așa precum focul nu are trup, dar dă lumină și căldură. Ei se mișcă cu o rapiditate foarte mare, pentru că nu se supun spațiului și timpului, depășind legile fizice ce guvernează această lume.
De prezența lor, în istoria lumii, vorbește Sfânta Scriptură, care este cuvântul lui Dumnezeu, adresat lumii, și care ne demonstrează prezența și lucrarea sfintelor puteri cerești. Ei au fost creați de Dumnezeu prin cuvânt, și primesc sfințenia de la El, fiind, mereu, în legătură cu izvorul sfințeniei și al vieții. Istoria cercetării omenirii, după căderea în păcat, este semnificativă în acest sens, dând mărturie de prezența sfinților îngeri. Din grădina raiului și până la vedenia proorocului Isaia, când a văzut, în anul morții regelui Ozia, (Isaia 6, 1-9), precum și a ajutorului dăruit proorocului Daniel în groapa cu lei, îngerii sunt cei care, trimiși de Dumnezeu, vin în ajutorul nostru, al oamenilor.
În Legea cea Nouă, îngerul, cel mai întâi stătător, din cer, a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te!” (Luca 1, 28), și astfel descoperim pe Gavriil, cel ce aduce, lumii întregi, vestea cea mult așteptată, că Domnul, Cel veșnic, se va Întrupa și va veni să mântuiască neamul omenesc din păcat și moarte. Tot el va aduce bucuria bătrânului și dreptului Zaharia că, în ciuda legilor biologice, soția sa, Elisabeta, va naște un Prunc, Care va fi mare și va pregăti calea venirii Domnului (Luca 1, 15).
În sfânta noapte a Întrupării Domnului, când steaua a strălucit lumii, un cor îngeresc a adus, păstorilor, vestea Nașterii Domnului, și mesajul cerului de „pace, iar între oameni bună voire” (Luca 2, 14). Deci prezența lor, la cele mai mari minuni și evenimente din istoria mântuirii noastre, demonstrează că cerul coboară pe pământ, iar ei nu lasă omenirea în starea de tristețe și frică, ci o mângâie, cu prezența lor, fiind purtători ai darului și bunătății cerești. Îngerii însoțesc pe Mântuitorul Hristos de la Naștere până la Înălțarea Sa la ceruri, anunțându-ne că va reveni pe pământ, să judece pe cei vii și pe cei morți.
Și în viața și activitatea Bisericii, sfinții îngeri însoțesc pe Sfinții Apostoli (Faptele Apostolilor, cap. 10, 12), iar, la sfintele slujbe, împreună cu noi slujesc, de aceea, în timpul Sfintei Liturghii, cântăm: „ca pe Împăratul tuturor primind, pe Cel înconjurat, în chip nevăzut, de oștile îngerești”.
Mântuitorul Hristos ne învață că, fiecare dintre noi, la taina Sfântului Botez am primit un înger păzitor, care mijlocește pentru noi, se bucură și se întristează atunci când săvârșim binele sau răul: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, căci zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri” (Matei 18, 10). Lucrările lor sunt, în primul rând, de a preamări puterea dumnezeiască, mereu, zi și noapte „serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi și strigau unul către altul zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui” (Isaia 6, 3).
Sfinții îngeri sunt și trimișii lui Dumnezeu, care fac cunoscută voia Lui oamenilor. Ei sunt împărțiți în număr de nouă cete pe care Sfântul Dionisie Areopagitul le-a clasificat astfel: Scaune, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Stăpânii, Puteri, Începătorii, Arhangheli și Îngeri.
Cetele arhanghelilor și îngerilor, pe care îi prăznuim și-i cinstim astăzi, sunt cei mai apropiați de oameni, îi ajută și îi ocrotesc cu prezența și rugăciunile lor.
La sfintele slujbe ne rugăm ca Dumnezeu să ne dăruiască înger păzitor, credincios, îndreptător. Oare, nu de multe ori, pe sfântul nostru înger, l-am alungat, prin viața și obiceiurile noastre, rele? Fiecare creștin are îngerul lui. Ce lume minunată plină de îngeri luminoși și buni, ajutători și milostivi!
Pe lângă ei, există o lume a îngerilor căzuți, sau diavoli, care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu, așa a apărut răul în lume, prin răzvrătire și mândrie. Paginile Sfintei Scripturi, cu durere, mărturisesc căderea cetei îngerești, înainte de căderea omului: „cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare! Cum ai fost aruncat pe pământ, tu biruitor de neamuri? Tu, care ziceai în cugetul tău: Mă voi ridica în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului Celui puternic voi așeza tronul meu! Mă voi sui deasupra norilor și asemeni Celui Preaînalt voi fi. Și acum, tu te cobori în iad și în cele mai de jos ale pământului. Iadul se mișcă în adâncurile lui, ca să iasă în întâmpinarea ta. Sub tine se vor așterne viermii, și viermii vor fi acoperământul tău” (Isaia 14, 9-15), iar ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, în capitolul 12, prezintă luptele care s-au dus, în ceruri, în momentul acestei revolte, când Mihail Arhanghelul a biruit, pentru totdeauna, puterea diavolului: „Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul, și se războia și balaurul cu îngerii lui, și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în ceruri. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se numește diavol și satana, cel ce înșeală toată lumea, și aruncat a fost pe pământ, el și îngerii lui au fost aruncați cu el. Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi, având mânie mare, căci știe că timpul lui este scurt” (Apocalipsa 12, 7-12), iar Mântuitorul Iisus Hristos, Care a venit în lume să elibereze lumea de tirania diavolului, mărturisește despre căderea lui: „am văzut pe Satana, ca un fulger, căzând din cer” (Luca 10, 18), diavolul fiind „tatăl minciunii și urâtor de oameni” (Ioan 8, 44).
Noi avem apărători pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care biruie răul și pe diavoli, fiind îngeri ce ne apără, această realitate este descoperită de cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veac.
Sfinții îngeri se bucură nespus când ne întoarcem spre Dumnezeu și împlinim voia Lui: „că așa se face bucurie pentru îngerii lui Dumnezeu în cer, când se întoarce un păcătos la Dumnezeu” (Luca 15, 10) și se întristează atunci când noi nesocotim poruncile și legea lui Dumnezeu, când nu ne îngrijim pentru sufletele noastre, când nu venim la sfânta biserică și când petrecem, scurtimea vieții noastre, departe de Dumnezeu și de voia Lui. Atunci, sfântul înger păzitor se depărtează de noi, rămânând fără ajutor și apărare, din toate părțile, fiind asaltați de duhurile cele viclene și rele: „căci lupta noastră este împotriva începătoriilor, impotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri” (Efeseni 6, 12).
Este mare bucurie în ceruri când ne întoarcem spre Dumnezeu, prin lacrima pocăinței, care transformă ziua aceasta, închinată sfinților îngeri, în zi de mare sărbătoare. Să nu fim ca ceilalți, care, în necunoștință și în lipsă de credință, aduc întristare sfinților îngeri, mai ales astăzi, când uită de menirea lor și, fără nici o responsabilitate, petrec ziua în beții și neiertate fapte de ocară, care aduc dreptatea și mânia lui Dumnezeu asupra propriei vieți.
Noi avem misiunea de a imita pe sfinții îngeri, în această lume a suferințelor și tristeții, când intrăm în sfânta biserică, împreună cu cetele îngerilor, slăvim pe Dumnezeu, amestecându-ne cu ei, în rugăciune și cântare sfântă, iar, după părăsirea sfântului locaș, împlinind fapta cea bună, spre mântuirea sufletelor noastre.
Pe pământ viețuind, au fost îngeri în trup, Ioan Botezătorul, de aceea sfintele icoane îl înfățișează și cu aripi, pentru a arăta că viața lui a fost asemeni îngerilor; Ilie Tesviteanul, îngeri în trup au fost toți sfinții cuvioși: Parascheva, Dimitrie cel Nou și toți sfinții care, oameni fiind, au biruit cele omenești, trăind asemenea îngerilor.
Ce suntem noi oamenii, că Dumnezeu ne-a micșorat cu puțin față de îngeri? Să-i imităm pe Sfinții Mihai și Gavriil, pe îngerul dreptății și al darului. Ei să ne fie ocrotitori, apărători și ajutători împotriva răului, tot mai prezent, în lume!
„Unde umbrează darul tău arhanghele, de acolo se izgonește toată puterea diavolului, că nu suferă lumina ta, luceafărul cel ce a căzut!” . Amin!
