În nicio perioadă a istoriei, în Europa nu a existat o populație mai îmbătrânită, nu doar în comunitățile rurale, ci și în cele urbane. Această nouă realitate socială presupune și adaptarea noilor forme de pastorație, care să răspundă și să împlinească nevoile credincioșilor de astăzi.

Biserica are datoria de a se preocupa de toți credincioșii, indiferent de vârsta sau statutul socio-cultural al acestora, sprijinindu-i spre o dezvoltare firească a chipului lui Dumnezeu în asemănarea cu El, spre împlinirea rostului existenței omului: sfințirea propriei vieți pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.

Dacă avem datoria de a răspunde oricărui om, fiind aproape de toți semenii noștri, cu atât mai mult avem obligația morală de a ne preocupa de cei aflați în nevoi sau de cei nu se pot descurca fără ajutor: copiii și bătrânii. Gradul de civilizație al unui popor se vede în grija pe care acesta o manifestă pentru bătrâni, pentru copii și pentru cei aflați în nevoi, care nu se pot ajuta singuri.

Liturghia și filantropia sunt indiciul unei adevărate vitalități duhovnicești a unei comunități creștine. În acest sens, nu putem sta impasibili la starea de abandon social și la dezinteresul față de bătrâni, pe care le constatăm, de prea multe ori, din păcate, în societatea de astăzi.

Din nefericire, sunt foarte mulți bătrâni care, din diferite motive, trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simțindu-se cumva nefolositori acesteia. Mai mult, traumatizați de propria îmbătrânire, ajung la deznădejde și la respingerea ajutorului din partea tinerilor.

De aceea, Biserica este chemată să-și întărească programul pastoral cu privire la persoanele vârstnice, să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor, dar și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți: bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de îmbărbătare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor.

Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi importante pentru ajutorarea vârstnicilor. Mai mult decât pastorația lor, prin diverse centre sociale și acțiuni sau programe filantropice, Patriarhia Română oferă sprijin concret persoanelor înaintate în vârstă. De pildă, în București, în cadrul Centrului de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie, anual, peste 500 bolnavi și vârstnici primesc găzduire, îngrijire medicală și consiliere spirituală și psihologică. Suntem încredințați că această lucrare misionară a Bisericii va spori în toată țara și în comunitățile ortodoxe românești din străinătate, prin acțiuni multiple de ajutorare a persoanelor vârstnice.

Este demn de remarcat că, în prezent, la nivelul Patriarhiei Române, funcționează 21 de centre de zi, 54 de așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor vârstnice.

Grija pastorală și atenția specială manifestată de Patriarhia Română față de românii de diferite vârste, aflați în comunitățile ortodoxe românești din afara României, s-au concretizat prin multiplicarea și intensificarea activităților pastoral-misionare, edilitare, social-filantropice și educațional-culturale, în cele 1.483 de parohii și filii și 71 de așezăminte monahale ortodoxe româneşti din străinătate.

Biserica Mamă îi sprijină și îi încurajează pe fiii ei duhovnicești din diaspora pentru a resimți bucuria regăsirii și trăirii credinței strămoșești, prin participarea la viața liturgică, prin evenimentele culturale și prin acțiunile social-filantropice organizate de parohiile din diaspora română precum şi prin îndemnul păstrării legăturilor cu persoanele vârstnice rămase acasă pentru a nu se simţi inutili şi abandonaţi în propria lor ţară.

În această duminică specială, dedicată românilor aflați departe de Țară, dorim să aducem mulțumiri slujitorilor Sfintelor Altare și tuturor credincioșilor ortodocși români din străinătate, pentru dragostea statornică față de Țara și Biserica Mamă şi pentru fidela lor slujire.

Cu multă dragoste părintească, îi îndemnăm pe toți românii care trăiesc departe de țară să rămână permanent în contact cu cei dragi rămași acasă, străbunici, bunici, părinţi, fraţi şi surori, fii şi fiice, astfel încât distanțele geografice mari să nu producă îndepărtare sufletească sau înstrăinare spirituală a unora față de alții și să se păstreze unitatea familiei.

Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa: basilica.ro