În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a scos în evidenţă atitudinea pe care a avut-o sutaşul din Capernaum faţă de Domnul Hristos în momentul în care i-a împărtăşit faptul că are o slugă bolnavă:

„Sutaşul era păgân, iar acest fapt cântăreşte foarte mult, pentru că El nu cunoştea nimic despre Hristos. Probabil auzise de faptul că Hristos are puterea de a face minuni, de a-i vindeca pe cei bolnavi. Nu avem niciun indiciu că ar fi existat vreo afinitate între el şi Domnul Hristos. Cu toate acestea, atitudinea acestuia este una vrednică de toată lauda. Evanghelia surprinde faptul că centurionul nici măcar nu Îl roagă pe Hristos să îi vindece sluga, ci Îi împărtăşeşte doar această mâhnire a sufletului său, că are o slugă bolnavă.

Hristos are intenţia de a-i vindeca sluga. Centurionul îi cere – iar aceasta este o atitudine exemplară, extraordinar de frumoasă, plină de smerenie faţă de Dumnezeu – să nu intre în casa lui, căci nu este vrednic, să spună numai prin cuvânt. Atitudinea aceasta este extraordinară! Sutaşul are încredere în puterea cuvântului lui Dumnezeu. Recunoaşte puterea dumnezeiască a cuvântului lui Hristos. Recunoaşte că nu era nevoie de prezenţa fizică a lui Hristos lângă cel bolnav, că îl poate vindeca de la distanţă. Această atitudine ne dezvăluie nu numai smerenia sutaşului, ci şi o credinţă profundă, extraordinară.

Sutaşul ne învaţă că este foarte important să simţim prezenţa şi harul din cuvântul lui Dumnezeu. Sutaşul avea o credinţă extrordinară despre care însuşi Hristos S-a minunat. Avea convingerea interioară că, prin cuvântul Său, Hristos face minuni.”

De asemenea, Ierarhul Huşilor a vorbit despre puterea pe care o au cuvintele şi despre starea sufletească pe care pot să o genereze:

„Ştim, fiecare dintre noi, ce înseamnă puterea cuvântului. Cuvintele au puterea de a vindeca sau a distruge. Dacă am face un procentaj al cuvintelor pe care le folosim şi sunt distructive, îi rănesc pe cei din jur, cred că ar fi mult mai mare procentul cuvintelor care rănesc, care produc suferinţă, decât al cuvintelor care mângâie, care dau bucurie şi pace. Nu realizăm că fiecare cuvânt al nostru are, în interiorul său, energie în stare să învieze sau să ucidă.

Sutaşul avea înrădăcinat, în adâncul conştiinţei sale, că orice cuvânt al lui Hristos este unul care înviază, care te ridică din starea de nelinişte, de supărare, de depresie, de angoasă. Avea credinţa că tot ceea ce grăieşte Dumnezeu înviază sufletul omului.”

Părintele Episcop Ignatie a insistat asupra faptului că lectura Sfintei Scripturi are puterea de a transforma lăuntric pe oameni:

„Am convingerea că, dacă oamenii ar citi mai mult Sfânta Scriptură, nu ar mai fi atât de depresivi, atât de deznădăjduiţi, atât de rătăciţi şi fără sens. Cuvântul lui Dumnezeu are, în sine, puterea de a ne învia, de a ne dărui bucurie şi linişte.

Cel mai bun antidot împotriva depresiei, împotriva deznădejdii, este cuvântul lui Hristos din Sfânta Scriptură. Din nefericire, citim foarte puţin din Sfânta Scriptură, nu ne hrănim mintea şi inima cu acest cuvânt al lui Hristos, care este fără de păcat. Cuvintele noastre au păcate, oricât de îngrijit am vorbi, oricâtă artă a oratoriei am pune în ele. Cuvântul lui Hristos are linişte şi foarte multă pace.”

Tototdată, Preasfinţia Sa a arătat că prezenţa lui Dumnezeu se manifestă mai cu seamă în viaţa omului smerit:

„Sutaşul ne învaţă că Hristos este pretutindeni. Nu este nevoie să vină în casa ta, să Îl vezi fizic, este nevoie doar să fii credincios, să ceri cuvântul Lui şi să ai smerenie. Dumnezeu vine acolo unde este smerenie. Nu stă în inima unui om trufaş, orgolios. El nu se poate odihni într-o inimă mândră. Un om mândru este un om foarte neliniştit, conflictual, nu îl mulţumeşte nimic. Omul smerit este cel în care Se sălăşluieşte Dumnezeu.”