Ierarhul Huşilor a vorbit, la începutul cuvântului de învăţătură, despre actualitatea realităţilor spirituale transmise de Sfântul Ioan Scărarul:  

„Această duminică, din punct de vedere liturgic, este dedicată Sfântului Ioan Scărarul, un părinte care ne-a lăsat spre moştenire o carte extrem de folositoare pentru trăirea unei credinţe mai profunde, mai conştiente şi mai responsabile.

Sfântul Ioan Scărarul a trăit la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea.

La solicitarea egumenului Ioan din Rait, o mănăstire care se afla în apropiere de Marea Rosie, Sfântul Ioan Scărarul redactează această lucrare extrem de populară, mai ales printre călugări, o lucrare gândită în treizeci de capitole sau trepte.

Se numeşte «Scara» pentru că Sfântul Ioan, care a fost, în ultima parte a vieţii, egumen la Mănăstirea Sinai, a gândit viaţa spirituală ca un urcuş pe mai multe trepte. 

M-am gândit să mă opresc asupra unei trepte din această Scară a urcuşului duhovnicesc care este extrem de actuală pentru lumea în care trăim.

Este interesant că această treaptă este la mijlocul Scării. Este treapta a douăsprezecea. Este vorba despre păcatul minciunii. Păcatul de a nu spune adevărul  sau, mai precis, de a falsifica adevărul.

Nu putem ajunge la capătul Scării dacă undeva, aproape de mijlocul ei, nu ne vom debarasa de păcatul minciunii”.

Părintele Episcop Ignatie, pornind de la cuvintele Sfântului Ioan Scărarul: «Focul se naşte din piatră şi fier, minciuna din vorbă multă şi din gluma prostească. Minciuna înseamnă pieirea dragostei, iar jurământul mincinos tăgăduirea lui Dumnezeu», a vorbit despre efectul distructiv al minciunii ambalată ca ştire:

„Sfântul Ioan Scărarul ne transmite că minciuna poate să constituie un obstacol extrem de serios în urcuşul nostru spiritual.

Ea trebuie înlăturată pentru a ne putea bucura de comuniunea deplină cu Dumnezeu.

De ce am subliniat că acest cuvânt, al Sfântului Ioan Scărarul, despre minciună este unul extrem de actual?

Aşa cum puteţi constata cu foarte mare uşurinţă, în vremurile de criză circulă foarte multe minciuni, foarte multe falsuri. De ce?

Oamenilor le este frică, şi atunci, pentru a mai diminua din intensitatea fricii – mai ales a fricii de moarte, este nevoie să fie alimentaţi cu aceste minciuni sau ştiri gândite într-o manieră propagandistică.

Este ceea ce se numeşte, în termeni tehnici, fake news-uri.

Nu este vorba atât de ştirile false, care sunt de multe ori nevinovate. Poate cel care le aruncă pe piaţă nu este suficient de informat, nu consultă mai multe surse.

Fake news-urile au în spate o strategie foarte bine gândită.

Este o întreagă structură ideologică care se ascunde în spatele acestor ştiri mincinoase, propagandistice, tocmai pentru a-i determina pe oameni să creadă într-o realitate care nu există.

Această realitate este atât de bine cosmetizată şi organizată încât oamenii chiar cred că este adevărat ceea ce li se livrează.

Fake news-urile sunt ca o adevărată ciumă”.

Preasfinţia Sa a arătat că una din caracteristicile principale ale ştirilor false de acest gen este că exploatează fricile oamenilor:

„O revistă de cultură a avut drept tematică «minciuna». Tema a fost formulată astfel: «Minte-mă frumos!».

Aşa se întâmplă şi cu fake news-urile cu care suntem bombardaţi.

Nu fac altceva decât să strecoare panică, nicidecum să diminueze intensitatea fricii.

Este o iluzie, devenim şi mai panicoşi, mai stresaţi şi mai angoasaţi de ceea ce ni se trimite.

Unele dintre ele, dacă nu suntem suficient de inteligenţi şi nu avem un spirit foarte fin al discernământului, ne vor anestezia, le vom îngurgita ca «medicamente» care ne anesteziază o durere.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune că la originea oricărei minciuni stă făţărnicia şi viclenia. Cu alte cuvinte, cei care lansează şi pur şi simplu confecţionează minciunile propagandistice, fake news-urile, sunt făţarnici şi foarte vicleni.

Cei care confecţionează aceste minciuni propagandistice, care sunt mult mai grave decât ştirile false, nu fac altceva decât să transmită că ei înşişi sunt stăpâniţi de frică.

Omul nu minte decât numai din frică.

Frica este unul din motivele esenţiale pentru care omul minte. Îi este frică să nu suporte anumite consecinţe în urma adevărului pe care îl va spune.

Pentru a deveni cât mai credibilă, minciuna exploatează frica omului”.

Totodată, Ierarhul Huşilor a motivat de ce Sfântul Ioan Scărarul enumeră vorbăria şi glumele proaste între sursele fake news-urilor:

„Sfântul Ioan Scărarul ne spune răspicat că minciuna vine şi din vorbă multă şi din glume prosteşti. Este foarte adevărat.

Dacă ne gândim la ce primim pe reţelele de socializare, la toate imaginile, la toate textele care circulă cu rapiditate – şi noi contribuim la distribuţia acestor texte, vedem că sunt foarte multe glume de prost gust, lipsite de conţinut inteligent.

Sigur că ne distrăm, avem nevoie de această supapă a glumelor, pe care le considerăm o formă de destindere din tot acest vacarm şi stare de apăsare sufletească.

Glumele proaste merg mână în mână şi favorizează climatul transmiterii fake news-urilor”.

Preasfinţia Sa a insistat asupra realităţii că în spatele minciunilor propagandiste se află un duh rău, viclean, care ambalează perfid neadevărul într-o imagine atractivă:

„Minciuna este cea care diminuează dragostea dintre oameni. Nu mai avem capacitatea de a ne iubi unul pe celălalt.

Însuşi Hristos ne spune că «tatăl minciunii este diavolul».

Diavolul nu înseamnă dragoste. Înseamnă ură, dezbinare, sciziune foarte multă.

Unde este minciună, fake news, este dezbinare, ură.

În spatele acestor minciuni propagandistice sigur stă un duh rău care îi inspiră pe cei care le lansează.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune că pe lângă făţărnicie este şi viclenia.

Viclenia te ajută să îmbraci o minciună într-o manieră perfectă, ca să devină cât mai vandabilă şi mai credibilă.

O minciună prost ambalată nu este crezută de nimeni. O minciună perfectă, frumos ambalată, care are în spatele ei viclenie, devine şi are şansele să fie cât mai credibilă”.

„Cum am putea discerne? Care este limita dintre un adevăr despre o anumită realitate şi toate aceste minciuni propagandistice? Este extrem de greu”.

„Tocmai de aceea aceste minciuni propagandistice sunt aruncate în spaţiul public, pentru a ni se diminua simţul discernământului şi a fi aruncaţi într-o mare a confuziei.

Întotdeauna o minciună subminează, dinamitează autoritatea.

Noi, atunci când vrem să transmitem un adevăr sau faptul că noi credem în ceva din tot ceea ce am auzit, ne gândim cine spune acel lucru.

Cu cât ni se pare mai credibil cel care stă în spatele acelei informaţii, cu atât încărcăm cu autoritate acea informaţie.

Sfântul Ioan Scărarul ne avertizează să fim foarte atenţi”.