În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a adus în atenția celor de față pasaje din scrierile Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ce descriu atitudinea pe care ar trebui să o aibă creștinii într-o lume bulversată din punct de vedere valoric:

Sfântul Apostol Pavel este numit de Sfântul Ioan Gură de Aur „livada cea duhovnicească”, în sensul că în personalitatea lui s-au concentrat toate virtuțile.

Sfântul Apostol Petru este numit, în slujbele Bisericii, „cel care are căldura (fervoarea) credinței în Hristos”.

Acești doi sfinți ne sunt puși spre a-i urma în tot ceea ce ei ne-au lăsat moștenire - scrierile lor, și mai ales frământările lor lăuntrice -, pentru a-L vesti, cât mai frumos și autentic, pe Hristos, unei lumi care le era ostilă.

Trăim într-un veac imprimat de foarte multe bulversări valorice, culturale și sociale, o lume care, așa cum spunea cineva, „vrea să își iasă din țâțâni”, o lume care vrea să întoarcă spatele lui Dumnezeu, să întoarcă spatele iubirii.

«Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici» (II Corinteni 13, 5)

În acest verset Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne cunoaștem cât mai profund și mai adevărat credința, pentru că doar ceea ce reușim să metabolizăm, să ne asumăm în carnea și sângele nostru, va putea să devină o mărturie pentru toți cei din jur.

Nu putem deveni credibili, nu putem să mărturisim că avem disponibilitatea de a muri pentru adevăr, dacă noi nu credem în adevăr.

Adeziunea nu trebuie să fie una mentală, pur teoretică, ci adevărul trebuie să devină realitatea cea mai adâncă a vieții noastre.

Pilat, când a întrebat „ce este adevărul?”, mai degrabă ar fi trebuit să se adreseze: „Cine este adevărul?”.

Spre deosebire de toate celelalte religii, în creștinism Adevărul este Persoana absolută a Logosului întrupat, Dumnezeu-Omul. Adevărul nu este o idee, o structură filosofică. El nici măcar nu stă într-un grup de oameni.

Adevărul este Iisus Hristos. În El nu s-a aflat minciună, nici față de Dumnezeu-Tatăl sau față de Dumnezeu-Duhul Sfânt, nici față de noi oamenii, pe care ne-a asumat și și-a impropriat firea noastră, exceptând păcatul.

Într-o lume care are nevoie să înțeleagă credința, trebuie ca noi înșine să fim cei care pricepem rosturile acesteia.

Din păcate, nici noi, cei care avem o anumită frecvență în participarea la slujbe, nu am ajuns la măsura să dăm o mărturie inteligentă, autentică și în măsură să miște și să răstoarne niște inerții din sufletele celor care sunt departe de Biserică. Pot fi departe de credință din varii motive, unele personale, dezamăgiri, nevrednicia slujitorilor sau pur și simplu rea voință.

Indiferent în ce situație s-ar afla, noi, cei care suntem ai lui Hristos (Hristos nu are adepți, ci ucenici) suntem chemați să dăm mărturie. Să ne cercetăm dacă suntem în credință, dacă cunoaștem și avem convingerea interioară că suntem ai lui Hristos și că Îi aparținem.

«Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta» (I Petru, 2, 12)

Prin sintagma „neamuri” trebuie înțeleși cei care sunt în afara Bisericii și nu împărtășesc adevărurile ei - nu au ajuns la cunoștința adevărului revelat în Iisus Hristos. În mijlocul unor asemenea oameni trebuie să ne purtăm cu multă cinste.

Chiar dacă unii ne calomniază, ne bârfesc și ne ironizează în credința noastră, numindu-ne „retrograzi”, cu „mentalitate medievală”, „pupători de moaște”, „ignoranți”, noi avem datoria de a-i determina să se apropie, ca văzând viețuirea noastră, să aibă imboldul descoperirii lui Dumnezeu.

Primii creștini ai Bisericii trăiau, într-o lume în care erau minoritari, în așa fel încât păgânii, care erau majoritari, se minunau de consecvența, de seriozitatea și responsabilitatea asumării credinței în Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat. Păgânii spuneau: „priviți cum trăiesc creștinii!”. Aceasta ar trebui să fie adevărata predică.

Părintele Cleopa Ilie spunea că ce mai minunată predică a noastră sunt faptele.

Fiecare am întâlnit oameni despre care am auzit că sunt reticenți în ceea ce privește credința, Biserica, poate o și ironizau pe alocuri. Întâlnindu-ne, văzându-ne, descoperindu-ne, fiind sinceri, firești, mărturisindu-ne crezul fără să ne rușinăm, acele persoane vor avea, după acea întâlnire, o schimbare de optică în ceea ce privește credința. Este o mică lucrare pe care Hristos o săvârșește în cei care se întâlnesc cu noi - cei care vrem să trăim cu adevărat în valorile Evangheliei.

Sfinții Apostoli au fost doisprezece. Puțini, în comparație cu câți oameni erau pe mapamond. Cu toate acestea, ei au câștigat o lume întreagă la Hristos.

Mâine, 29 iunie 2021, de Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Sfânta Liturghie arhierească va începe la ora 09.00, pe esplanada din fața Catedralei Episcopale.

Slujba va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Pelerinii se pot ruga la Icoana relicvar a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și la Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ce au fost așezate într-un baldachin special, în curtea Catedralei Episcopale.

Slujba Sfintei Liturghii din ziua hramului se va putea urmări live pe pagina de facebook episcopiahusilor.ro și pe site-ul Doxologia.