Un sobor de arhierei, condus de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană clujeană, înainte de slujba prohodirii.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Înalt­preasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, Mitropolitul ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, care a vorbit despre viaţa veşnică ce continuă după moartea trupului, subliniind astfel că moartea trupească nu este finalul fără speranţă.

Slujba prohodirii a avut loc pe un podium special amenajat în faţa Catedralei Mitropolitane, în Piaţa „Avram Iancu”.

Mulţimi de credincioşi au asistat la slujba săvârşită de arhiereii care au oficiat Sfânta Liturghie, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei,  în sobor adăugându-se şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, şi Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului.

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a rostit un cuvânt de învăţătură, evocând personalitatea Preasfinţitului Părinte Episcop Vasile.

Cortegiul funerar a înconjurat, apoi, Catedrala Mitropolitană clujeană, împreună cu mulţimile de credincioşi, oficialităţile, militarii, jandarmii şi toţi cei veniţi să-şi ia rămas-bun de la Preasfinţitul Părinte Vasile Flueraş.

În salve de armă, cu onoruri militare, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost coborât în cripta ierarhilor din subsolul Catedralei Mitropolitane clujene, unde arhiereii şi preoţii au săvârşit slujba punerii în mormânt.

Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, l-a caracterizat pe Episcopul Vasile drept un om al disponibilității cuprinzătoare:

„A scrie ceva despre smeritul episcop Vasile Someşanul este echivalent cu a te lăsa contaminat de virtuţile care împodobesc cel mai minunat sufletul unui om: bunătatea şi blândeţea. Chiar în acest moment, în care încerc să aştern câteva rânduri despre cel care mi-a fost naş la călugărie, simt că bunătatea şi blândeţea vlădicăi Vasile mă locuiesc din plin. Mă iau ca prin învăluire, încât nu mai simt nevoia să scriu nimic, pentru a mă lăsa purtat de duhul a tot ceea ce poate însuma, omeneşte vorbind, bunătatea şi blândeţea aşezate în inima omului.

Nu cred că spun o noutate prin faptul că în preajma Părintelui Episcop Vasile, în mod intantaneu, căpătai valoare, semnificaţie şi rost existenţial. Evident că această frumoasă şi uimitoare încredere în sine nu venea dinspre tine, ci dinspre cel care se micşora pe sine, ca să te înzdrăvenească lăuntric pe tine.

Cu alte cuvinte, episcopul tihnei are harul de a-ţi transmite, fără să îşi propună acest lucru, virtuţile dominante ale sufletului său. Cum este posibil acest lucru? Prin tăcere. Părintele Episcop Vasile – să mă ierte că mă exprim în felul acesta – se livrează pe sine sub forma disponibilităţii cuprinzătoare, care întotdeauna este suavă şi discretă, neostentativă şi nefandosită. Este omul care îmbrăţişează pe dinlăuntru sufletului celuilalt, transmiţând acea stare de siguranţă interioară, pe care toţi o râvnim atât de mult.

Pot mărturisi cu suficientă certitudine că de la Părintele Episcop Vasile am învăţat că bunătatea nu se identifică cu generozitatea, chiar dacă intrinsec o conţine, ci cu firescul disponibilităţii „cu timp şi fără timp”, care capătă chipul dăruirii de sine celorlalţi” (mesajul integral se regăsește pe site, la rubrica „Cuvântul Ierarhului”).

Sursa: radiorenașterea.ro