Ziua a început cu slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Ierarhul Huşilor la Catedrala Episcopală. Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinţi consilieri eparhiali şi din membrii clerici ai Adunării Eparhiale.

În deschiderea întrunirii, Părintele Episcop Ignatie i-a îndemnat pe cei prezenți la un moment de reflecție asupra misiunii Bisericii de a menține și spori unitatea, într-o societate marcată de foarte multă fragmentare:

Max Picard afirma, într-una din cărțile sale, că una din tarele postmodernității este atomizarea. Ne fragmentăm.

Acest autor spune că noi nu mai trăim în continuitate, ci în discontinuitate. Există tendința, la nivelul vieții sociale, politice sau bisericești de a supraevalua egoul nostru, crezând că noi avem mereu dreptate, și ceilalți sunt niște sateliți, care să graviteze în jurul nostru. Max Picard spunea că înainte de a se inventa bomba atomică, ea era înlăuntrul nostru.

Iubirea este soluția la procesul de atomizare.

Menirea Bisericii este să ne țină în unitate, în coeziune, să ne adune, chiar dacă putem avea păreri distincte. Nu putem face acest lucru, fără dragoste, fără jertfă și smerenie (smerenia ne lipsește tuturor, alături de gândul că celălalt poate avea o experiență de care să ne putem folosi, să nu plecăm din oficiu cu gândul că celălalt este în eroare și doar noi posedăm adevărul):

«Într-atât ne-a îndepărtat de noi înșine atomizarea lăuntrică, încât nu-l mai simțim pe celălalt. Nu mai suntem prezenți, pentru că nu mai avem timp.

Timpul înseamnă desfășurare, coerență, ceea ce este contrariul atomizării.

Omul atomizat nu mai are timp, pentru că nu mai are iubire.

Iubirea și timpul sunt în strânsă legătură. Omul iubitor se oprește în fața altor oameni și în fața lucrurilor, și le acordă timp.

Din iubire, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume. Omul nu poate iubi decât dacă este întreg. Iubirea vine dintr-un întreg și vrea să ajungă la un întreg».

Să căutăm, fiecare unde suntem, să luptăm mai mult pentru unire și pentru a face față provocării dezintegrării.

Există tendința, la nivel cultural, de a subestima valorile naționale, de a dinamita trecutul, de a-l ignora și a renunța la memorie. În spațiul credinței, tendința este de a pune în contrast credința cu știința.

Una dintre caracteristicile postmodernității este că  se crede că tot ceea ce este nou are și valoare. Omul modern crede că tot ceea ce este nou trebuie și asumat. Omul care are pornirea naturală de a se interoga, se va întreba ce conținut are acest nou, dacă pune în lumină demnitatea noastră de persoane create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, sau este ceva distructiv.

Ne fragmentăm. Nu mai avem capacitatea de a prinde esența lucrurilor, de a fi înțelepți.

Horia Bernea spunea, foarte frumos, că atunci când mergea în anchetele sociologice, că țăranul român știa tot timpul să se raporteze la „domn”. O făcea cu smerenie, nu cu invidie sau răutate, ci cu respect, că are o educație mai consistentă decât a sa. Respectul era manifestat prin apelativul de „domn”; implicit, era o afirmare a unei ierarhii.

Ne lipsește (este una din deficiențele postmodernității) sinergia. Este un termen din limba greacă, care înseamnă colaborare - să punem împreună energiile, ca să iasă ceva frumos.

În Biserică ne străduim și ținem foarte mult la acest dar al sinergiei, să adunăm energiile bune și să le punem în lucrare.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a mulţumit membrilor Adunării Eparhiale pentru sprijinirea sinceră și cu consecvență a proiectelor Episcopiei Hușilor, amintind direcțiile de dezvoltare a activităţilor social-filantropice, culturale şi pentru tineret pentru perioada ce urmează:

Prezența dumneavoastră este una foarte esențială. Noi facem astăzi o retrospectivă a activităților misionare, culturale, filantropice pe care le-am desfășurat în Episcopia Hușilor. Toate aceste activități le-am desfășurat împreună, cler și popor.

Ne dorim foarte mult să restaurăm catedrala, reședința episcopală și  muzeul eparhial. Pe parcurs am constatat că sunt mai multe documente lipsă, care necesită timp, însă suntem consecvenți în dorința noastră. Nu capitulăm atât de ușor.

Dacă nu era pandemia, anul trecut am fi vrut să sărbătorim, într-un cadru festiv, cei 25 de ani de la reînființarea Episcopiei Hușilor. O vom face anul acesta, nu renunțăm la idee.

A fost un eveniment deosebit, pe care l-ați trăit unii din cei ce sunteți de față, sub coordonarea și grija deosebită a unuia dintre episcopii vrednici ai acestei Eparhii, Episcopul Ioachim Mareș. Vom marca împlinirea celor douăzeci și cinci de ani printr-un simpozion la care vom invita pe cei care au avut un rol determinant în reînființarea Episcopiei Hușilor.

A urmat prezentarea rapoartelor de activitate ale Sectoarelor Centrului Eparhial Huşi şi aprobarea lor de către membrii Adunării Eparhiale.

Potrivit Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială este un organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale ale eparhiei. Adunarea se compune din reprezentanții aleși ai clerului și ai credincioșilor.

Adunarea Eparhială este formată din cinci comisii de lucru permanente: Comisia administrativ-bisericească, Comisia culturală și educațională, Comisia economică, bugetară și patrimonială, Comisia social-filantropică și Comisia organizatorică, juridică și de validare.