Din soborul slujitorilor au făcut parte părinții consilieri de la Centrul Eparhial Huși și părinții protopopi din Eparhie, alături de părinții parohi Cristian Roșu și Marian Bocănescu.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonați de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit despre dragostea față de Hristos care a însuflețit viața și deciziile luate de cei care au ajuns martiri:

«Căci dacă trăim pentru Domnul trăim și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci și dacă trăim și dacă murim, ai Domnului suntem» (Romani 14, 8)

Ne-am bucurat și liniștit sufletele prin atenția și starea de nevoință pe care le-am pus la dispoziția Domnului Hristos, Care este cinstit atât de minunat prin sfinții Săi - mai ales cei care Și-au dat viața pentru El, martirii Bisericii Lui. Aceștia sunt cei care, cu sufletele pline de prezența lui Hristos, au trăit cu maximă convingere cuvântul de mai sus, al Sfântului Apostol Pavel. Pentru martiri viața însemna Hristos.

Dacă se bucurau de viața aceasta pământească, totul era pentru Hristos. Dacă-și dădeau viața și mureau acceptând martirajul, tot pentru Hristos, pentru că ei se considerau ca aparținând și fiind în modul cel mai autentic, ai lui Hristos.

Așa a fost și Sfânta Mare Muceniță Varvara, care trăia cu întreaga sa ființă credința în Hristos. Sfântul Irineu de Lyon ne spune că martirii și-au dat viața pentru Hristos, netemându-se nicio clipă de moarte, pentru că inimile lor erau pline de iubirea desăvârșită pentru Hristos și de lumina harului Duhului Sfânt.

 Acolo unde este iubire este și lumină. Unde este ură este și întuneric.

 Unde este iubire, este și spirit de jertfă. Acolo unde este ură, răutate, dispare orice formă de sacrificiu, pentru că omul care urăște se slujește pe sine însuși, adică se închină în mod idolatru ego-ului său, crezând că totul trebuie să graviteze în jurul său.

Sfânta Mare Muceniță Varvara a avut inima plină de iubirea desăvârșită a lui Hristos și de lumina Duhului Sfânt, fapt care a făcut posibil ca ea să nu pună niciun fel de preț pe viața ei sau să-i fie frică de moarte - cum ne este nouă frică de moarte.

Potrivit părintelui profesor Ilie Moldovan, „martirii mergeau la moarte ca la nuntă” pentru că erau mistuiți de un dor extraordinar de a-L întâlni pe Mirele sufletului lor, iar moartea era ca o logodnă, ca o nuntă. Îndurau cu multă răbdare, fără să cedeze presiunilor celor care și-ar fi dorit ca martirii să se lepede de Hristos și să îmbrățișeze credința cea neadevărată, iluzorie, creată de mințile oamenilor. 

În sufletul martirului unde a locuit dragostea lui Hristos și lumina harului Duhului Sfânt, nu a fost posibilă niciun fel de breșă. Dovadă că cei mai mulți au acceptat cu bucurie să moară, să sufere, să fie prigoniți, batjocoriți, calomniați pe nedrept pentru numele lui Hristos.

Și cred că este foarte important din când în când să reflectăm la modul  cum au trăit acești martiri, în mod special, Sfânta Mare Muceniță Varvara, cea care a intrat în conflict cu tatăl său pentru că Îl iubea pe Hristos în mod atât de autentic, ceea ce i-a atras și martirajul.

 Să reflectăm că și noi aparținem lui Hristos prin Taina Sfântului Botez, că ne-am dăruit Lui și astfel să avem conștiința că toată viața noastră, așa cum auzim în ecteniile repetate la slujbele noastre, lui Hristos Dumnezeului nostru să o dăruim. 

Și aceasta este o formă mică, e adevărat, de martiraj, să dăruim din gândurile noastre, din mintea noastră, din faptele noastre, din trăirile și simțirile inimii noastre, lui Hristos, pentru ca astfel să permanentizăm această conștiință că noi Îi aparținem Lui și nu altcuiva. 

Sfânta Mare Muceniță Varvara să ne vindece de orice formă de egoism, de trăire care poate deveni un zid despărțitor între noi și Dumnezeu, sau un obstacol în a trăi comuniunea cu El. 

Dacă veți privi icoana unde este reprezentată Sfânta Mare Muceniță Varvara veți vedea că în mâna dreaptă are o cruce, iar în cea stângă, un potir. Crucea înseamnă iubirea jertfitoare și care dăruiește totul lui Dumnezeu, iar potirul semnifică faptul că noi ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Hristos, Cel care este iubirea noastră care S-a jertfit în mod absolut. Acest potir este vindecător de boli sufletești și de boli trupești. Depinde de credința pe care o avem fiecare dintre noi. 

Sfânta Varvara să ne ajute să avem o inimă bună, plină de iubirea lui Hristos și de lumina Duhului Sfânt! 

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a oferit distincții de vrednicie celor care sprijină activitatea misionar-pastorală a parohiei.