Credincioșii au cântat, alături de Ierarhul Hușilor și de slujitorii Catedralei, strofele ce alcătuiesc Prohodul Maicii Domnului.

În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a amintit de smerenia Maicii Domnului și de calitatea sa de a fi mijlocitoare pentru noi înaintea Domnului Hristos:

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a mutării sale la cer, este un foarte bun prilej de a reflecta asupra importanţei pe care a avut-o în istoria iconomiei mântuirii neamului omenesc.

Viaţa Maicii Domnului s-a identificat cu viaţa lui Hristos. Nu deţinem o biografie propriu-zisă, pentru că Maica Domnului a trăit în smerenie (într-un termen mai modern: în anonimat), pentru că era plină de Hristos, și nu simţea, în niciun fel, nevoia să se afirme. Din păcate, noi, locuiţi fiind de mândrie, de orgoliu, vrem să fim sesizaţi ca atare.

Însăși Adormirea ei, mutarea sa la ceruri, s-a petrecut în deplină smerenie.

În centru icoanei Adormirii Maicii Domnului este tot Hristos, iar Fecioara Maria este închipuită prin acel prunc îmbrăcat în alb, pe care îl ţine în braţe Mântuitorul. La Adormire, Hristos este Cel care o primește pe Maica Sa în braţele Sale, cu bucurie.

La Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, în această lume, Maica Domnului este cea care Îl ţine pe Pruncul Iisus în braţe, așa cum o vedem reprezentată în toate icoanele ortodoxe, arătând cu mâna către El, ca Cel care este Mântuitorul, Răscumpărătorul lumii.

Așa cum ne spun textele liturgice ale acestei sărbători, Maica Domnului este rugătoare pentru întreaga lume. De aceea, în altarele ortodoxe este pictată Maica Domnului „Oranta” – cea care se roagă. Are braţele deschise a îmbrăţișare, pentru că vrea să ne cuprindă pe toţi.  Așa se mută de la viaţa aceasta, la ceruri, cuprinzându-ne și fără să ne părăsească – așa cum se spune, atât de frumos, în troparul sărbătorii.

Maica Domnului rămâne rugătoarea și mijlocitoarea, prin excelenţă, pentru noi, oamenii, în faţa lui Hristos. În faţa lui Dumnezeu, Mijlocitorul este Hristos. În faţa lui Hristos, este Maica Domnului, și noi așa o simţim, ori de câte ori ne rugăm ei.