Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Marian Dumitru Rugină, părintele protopop Andrei Mereuță și părintele paroh Petru Silviu Giușcă.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a descris profilul spiritual al Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina:

«Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri» (Luca 21, 14-15)

Ştim, din experienţa noastră că, atunci când îndrăgim foarte mult un om, preluăm, fără niciun fel de efort, din trăsăturile cele mai predominante ale acestuia. Iubirea face acest transfer de trăsături, încât noi nici nu realizăm; cei din jurul nostru sunt cei care ne atenţionează că semănăm foarte mult cu cel pe care îl iubim.

În această experienţă putem găsi raţionamentul pentru care Biserica a rânduit ca noi să-i cinstim pe sfinţi, să le acordăm această atenţie liturgică, prin rugăciune, prin participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și, în mod implicit, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele lui Hristos. Chemându-i și iubindu-i pe sfinţi, noi preluăm din trăsăturile cele mai predominante pe care aceștia le au.

Așa am nădejde că, toţi cei care suntem prezenţi în această biserică închinată Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, vom prelua și vom primi în dar de la aceasta, ceea ce ea a avut cel mai minunat în viaţa ei. 

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina L-a iubit pe Hristos cu întreaga ei fiinţă. Nimic din lumea aceasta nu a putut să constituie un obstacol în a-și mărturisi iubirea pentru Hristos.

Martirologiile și sinaxarele ne spun că Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina a fost înzestrată de Dumnezeu cu foarte multă înţelepciune, încât nu i-au putut face faţă cei 50 de învăţaţi, chemaţi de împăratul Maximin Daia, ca să o umilească și să îi dovedească, acestei sfinte iubitoare de Hristos, că nu este atât de înţeleaptă pe cât i s-a dus vestea.

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, prin înţelepciunea ei, ca dar de la Hristos, a închis gurile tuturor filozofilor și ritorilor, încât ei erau uimiţi de ceea ce putea să fie în mintea acestei sfinte iubitoare de Hristos.

Detaliul biografic, din viaţa Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, care a atras cel mai mult atenţia contemporanilor săi, inclusiv a împăratului Maximin Daia, a fost că avea un chip luminos, care strălucea ca soarele. Această frumuseţe a chipului Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina i-a determinat pe unii dintre cei care o vedeau și se întâlneau cu ea, să spună că este o zeiţă, nu una dintre făpturile pământului.

Sfânta avea grijă să răstoarne asemenea afirmaţii, spunând că ea este ucenica Împăratului Hristos, Care este Soarele dreptăţii, iar lumina care strălucea atât de frumos pe chipul ei, nu era altceva decât harul lui Dumnezeu.

Însuși împăratul Maximin Daia, văzând-o cât e de frumoasă, s-a îndrăgostit de ea, încercând să o ademenească la plăcerile trupului, fapt pe care nu l-a reușit, pentru că Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina era plină de iubirea lui Hristos, și nu putea să trădeze această iubire.  La fel suntem și noi dacă iubim foarte mult pe cineva: chiar dacă i-am greși acelei persoane, așa cum se întâmplă de multe ori, niciodată nu vom avea tendinţa de a o trăda, chiar dacă, poate, anumite gesturi ale noastre pot să indice că ar duce în direcţia unei trădări.

Iubirea însăși este cea care ne statornicește, ne așază pe solul unei fidelităţi faţă de persoana pe care o iubim; fidelitate care nu ne lasă să o trădăm în niciun fel, chiar dacă, de multe ori, unele dintre gândurile, stările sau faptele noastre ar putea să ducă în această direcţie, însă nu avem cum să trădăm omul pe care îl iubim, și nici să renunţăm la el cu ușurinţă, ci rămânem statornici în iubirea pe care o avem faţă de persoana care ne este foarte dragă.

La o intensitate mult mai profundă, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina a rămas fidelă, datorită iubirii sale extraordinare faţă de Hristos, încât a suferit martirajul. Nu a renunţat. A fost forţată, calomniată și, mai presus de toate, a fost supusă unor chinuri și unui șantaj cu propria ei viaţă, ca să renunţe la Hristos. Nimic din toate acestea nu a clătinat-o, pentru că știa că viaţa veșnică, întâlnirea și comuniunea cu Hristos în veșnicie, sunt cel mai mare dar de care se poate bucura orice pământean, atâta timp cât nu-L trădează pe Domnul.

Am această nădejde, că, cinstind-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, noi primim din trăsăturile ei. De fapt, ea însăși ne-a lăsat o rugăciune foarte frumoasă, înainte de martirajul ei, în care ne încredinţează că toţi cei care vor chema numele ei, se vor bucura de multe daruri spirituale, mai ales de darul iertării păcatelor – când cineva este pe punctul de a pleca în lumea veșniciei, și cere acest lucru de la Dumnezeu sau invocă numele Sfintei Ecaterina (în limba arabă numele „Ecaterina” înseamnă „cea înţeleaptă”):

„Doamne, Dumnezeul meu, ascultă-mă, și ceea ce cer de la Tine, dă-mi. Fiindcă mulţi sunt cei ce stau și așteaptă o parte a trupului meu (adică cei care voiau să o vadă martirizată – i s-a tăiat capul și a fost pusă pe o roată, de aceea în icoane, întotdeauna este o roată lângă Sfânta Ecaterina). Binevoiește, Doamne, să nu se afle parte din trupul meu pe pământ, dar dă, Doamne, celor ce pomenesc neînsemnatul nume al Ecaterinei, fericire pe pământ, tămăduire trupului, fă să fugă de la ei orice boală și orice suflare întunecată și orice răspuns rău. Dă, Doamne, celui ce pomenește numele meu, iertare de păcate. Pentru că, dacă va fi cineva în păcate multe, și îl ajunge pe el ceasul plecării, în care îngerii îi silnicesc sufletul lui, și dacă va pomeni numele Ecaterinei în ceasul acela, iartă-i lui păcatele. Condu-l pe el cu pace prin începătorii și puteri, și dă-i lui loc de odihnă. Dă, Doamne, tuturor celor ce pomenesc numele meu și săvârșesc pomenirea mea, să nu fie lipsă de roade în cetatea (orașul) aceea, sau în ţara aceea, sau în casa aceea, ci rouă cerească să fie peste ei ziua și noaptea. Primește sufletul meu în pace, că Tu ești slăvit în veci. Amin.”