În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a arătat ce putem învăța din atitudinea celor doi oameni orbi care au cerut, cu insistență, ajutor de la Domnul Hristos:

«Dar mulțimea îi certa ca să tacă; ei însă și mai tare strigau, zicând: Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!» (Matei 20,31)

Fragmentul evanghelic ne vorbește despre minunea pe care Domnul Hristos a săvârșit-o cu doi orbi care cereau, în mod insistent, vindecare. 

De obicei, noi atribuim conotații negative atitudinii pe care o numim „încăpățânare”. Când spunem despre un om că este încăpățânat, ne gândim foarte natural la faptul că nu-l putem clinti din convingerile pe care le are, convingeri care pot fi și eronate. Nu reușim să schimbăm ceva din gândirea acelui om, să răsturnăm din mentalitatea lui eronată și cu un anumit conținut greșit.

Și în funcție de cât de orgolios este omul, atât de încăpățânat se poate manifesta; starea de încăpățânare este direct proporțională cu mândria din sufletul lui. 

Cei care erau prezenți la această minune, au citit și ei insistența celor doi orbi în cheia aceasta a unei încăpățânări în a cere vindecare de la Domnul Hristos. Cei doi orbi stăteau lângă drum și au auzit că Iisus trece prin acel loc rugându-L ca să-i vindece.

Probabil în sufletul lor era foarte bine conturată convingerea că este o șansă pe care nu o puteau rata, și anume de a cere vindecare celui care este Doctorul prin excelență, Dumnezeu-Omul. Au început să-L implore pe Iisus, să îi ceară lui Iisus ca să-i vindece de suferința pe care o aveau. 

Insistențele acestea au devenit deranjante atât pentru ucenici cât și pentru cei care erau prezenți, încât orbii au fost certați și li s-a cerut în mod imperios să tacă, să nu mai strige cerând de la Hristos vindecare.

Evident că ei nu au ținut cont de rugămintea celor ce se simțeau ofensați de insistențele lor, și au început să strige cu și mai multă intensitate: „Iisuse, Fiul lui David, vindecă-ne, ai milă de noi, tămăduiește-ne”. Atitudinea aceasta o putem citi în cheia unei încăpățânări bune. 

Ceea ce am descris mai înainte se numește „încăpățânarea cea rea”, în care nu renunțăm la anumite idei greșite, la convingerile eronate. 

Încăpățânarea sau insistența, care pornea dintr-o credință că pot fi vindecați, poate fi numită „încăpățânarea cea bună” a celor doi orbi. Dovadă că Domnul Hristos i-a vindecat, i-a tămăduit și le-a dat acest dar minunat de care ne bucurăm cu toții - faptul de a vedea, de a ne desfăta prin ochii noștri de tot ceea ce este în jurul nostru.

Mesajul acestui pasaj evanghelic este că noi toți ar trebui să fim angajați în ceea ce am numit, în termeni plastici, încăpățânarea cea bună. Să insistăm în a cuceri cele bune, care înfrumusețează sufletul nostru. 

Să nu renunțăm, să nu ne poticnim și să ne descurajăm în fața obstacolelor care pot surveni atunci când ne dorim să dobândim binele, când ne dorim să excelăm, să fim performanți în bine și frumos. 

Să rămânem statornici în lucrarea noastră. Această insistență a noastră este una binecuvântată și plăcută lui Dumnezeu, și ne va bucura cu roadele ei. Dacă vom ceda și nu vom avea răbdare, evident nu vom ajunge ca să ne bucurăm de ceea ce cu adevărat dă o stare de plinătate sufletului nostru. 

Tot ceea ce ține de suflet, de partea noastră spirituală, se dobândește cu multă trudă și cu foarte multă insistență. Odată câștigate, roadele acestea nu vor mai pleca niciodată de la noi, pentru că se înrădăcinează și sunt cele care ne dau starea de plinătate, de bucurie, de împlinire deosebită - nu vrem niciodată să ne detașăm de acestea sau să le ignorăm. Dimpotrivă, cultivăm și lucrăm și mai mult ca tot ceea ce este bine și frumos să se înrădăcineze în sufletul nostru.

O experiență de felul acesta au trăit-o și cei doi orbi, care aveau în adâncul inimii lor convingerea că nu pot rata o șansă de a-i cere Domnului Hristos vindecare. De aceea au fost atât de insistenți încât i-au exasperat pe toți cei de față. Cu cât li se spunea să tacă, cu atât ei strigau cu mai multă intensitate, crezând că pot primi vindecare de la Hristos - ceea ce s-a și întâmplat. 

Să ne dăruiască Domnul, fiecăruia dintre noi, încăpățânarea cea bună, adică insistența în a dobândi cele bune și frumoase pentru sufletul nostru și de care, evident, ne vom bucura și vom simți că dau sens cu adevărat vieții noastre. 

La momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii, tinerii prezenți s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a anunțat programul zilei dedicate Întâlnirii Tinerilor Ortodocși Vaslui:

 Deschiderea oficială I.T.O.V. 2026 va avea loc la ora 10.30, în Parcul Copou din Vaslui.

Va urma apoi conferința susținută de părintele Nicolae Dima  (intrarea liberă). Conferința va fi transmisă live pe pagina www.facebook.com/episcopiahusilor.ro.

Atelierele tematice se vor desfășura tot în parcul Copou, începând cu ora 14.00. Acestea includ: „Întreabă preotul!”,  Prim ajutor, Jocuri educative nonformale, Folk, Poliția-Biroul pentru siguranța școlară, Atelier pentru prevenirea infracționalității și a consumului de droguri, Muzică folk, Dans; 

De la ora 17.00, în aceeași locație, va avea loc Spectacolul tradițional susținut de artistele locale Delia Gandore, Simona Maria Beșleagă.

Invitații speciali ai evenimentului sunt: F.Charm & Band.

După concert va urma o sesiune de feedback din partea participanților, cuvântul de final și închiderea oficială a evenimentului.