Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.

După slujba de târnosire a bisericii, a urmat Sfânta Liturghie oficiată în apropierea locaşului de cult.

În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, Ierarhul Huşilor a explicat pasajul evanghelic (Matei 22, 15-22) ce redă convorbirea Mântuitorului Hristos cu fariseii şi cărturarii care Îl ispiteau dacă să plătească dajdie (tribut) Cezarului sau nu:

 «Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar». (Matei 22, 17-19)

„Pasajul evanghelic ne vorbeşte despre atitudinea de viclenie pe care au avut-o fariseii şi cărturarii faţă de Iisus, Dumnezeu-Omul.

În ura şi micimea lor de suflet, ei s-au gândit că pot să Îl compromită pe Iisus, punându-L în faţa unei dileme, în faţa unei situaţii în care, orice răspuns ar fi dat, nu ieşea foarte bine.

Aceşti cărturari şi farisei – ipocriţi şi vicleni – s-au apropiat de Hristos lăudându-L, spunând: «Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie  - tribut - Cezarului sau nu?»

Acest mod de abordare este unul pe care îl regăsim, cu foarte multă pregnanţă, şi în viaţa noastră de zi cu zi.

Când cineva vrea să ne compromită, fiind un om viclean, mai întâi ne laudă, ne ridică în slăvi.

În felul acesta vom crede că ne este prieten, că este omul în faţa căruia putem să ne confesăm, să ne deschidem sufletul, să îi încredinţăm intimităţile inimii, să-i spunem ceea ce gândim, fără să ne cenzurăm.

Când se apropie de noi un astfel de om viclean, care îşi propune să ne compromită, putem cădea foarte uşor în capcana lui.

În pasajul evanghelic ni se spune că fariseii s-au apropiat de Hristos ca «să-L prindă în cuvânt».

În limba greacă, pentru sintagma «să-L prindă în cuvânt», se foloseşte un termen mult mai puternic, «laţ» cu sensul: «îi pui o capcană ca să-l compromiţi».

Evident, Dumnezeu nu poate fi compromis niciodată”.

Totodată, Părintele Episcop Ignatie a asemănat comportamentul ipocrit al fariseilor cu ceea ce se întâmplă în prezent în relaţiile dintre oameni:

„Oricâtă viclenie am avea, oricât am încerca să fim ipocriţi şi necinstiţi, pe Dumnezeu nu Îl putem vicleni.

Putem să îi viclenim pe cei din jur. Putem fi ipocriţi, falşi, putem să inventăm tot felul de situaţii, să calomniem, ca în felul acesta să murdărim identitatea unui om.

Nu vi se pare că această categorie de oameni este foarte prezentă şi în lumea de astăzi? 

Îi găsim peste tot în viaţa noastră cotidiană. Şi în lumea politică, şi în lumea culturală, şi în lumea Bisericii, găsim oameni care se comportă exact ca aceşti cărturari şi farisei din acest pasaj evanghelic: ipocriţi, falşi, vicleni.

Cine este viclean nu are decât o singură cale: să devină profesionist al compromisului. Vrea să îi compromită pe cei din jur, pe cei pe care îi consideră adversari.

Cărturarii şi fariseii Îl considerau pe Hristos adversarul numărul unu. Nu ştiau ce să mai inventeze ca să-L pună într-o situaţie delicată.

Dacă Domnul ar fi dat răspunsul că nu va plăti tribut Cezarului, ocupantului roman, fariseii trăgeau concluzia că Hristos se opune romanilor.

Se ştia foarte bine că cel care se opunea plăţii tributului era foarte aspru pedepsit. Represaliile erau foarte mari.

Dacă Mântuitorul ar fi spus că trebuie să se dea tribut Cezarului,  fariseii ar fi tras concluzia că El nu iubeşte poporul, că este un anti-patriot, pentru că ţine cu ocupanţii Ţării Sfinte.

Hristos le dă un răspuns foarte inteligent şi înţelept, pentru că El este Dumnezeu.

Oricât ar încerca omul să Îl fenteze pe Dumnezeu, nu reuşeşte. Noi ne propunem, în imaturitatea şi micimea noastră de suflet – obişnuiţi fiind să îi compromitem pe cei din jur şi să îi viclenim –  să Îl viclenim inclusiv pe Dumnezeu.

Domnul le spune să Îi aducă un bănuţ şi le spune: «Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu». Atunci au plecat ruşinaţi.

Afirmaţia Domnului Hristos nu era o formă de a susţine tributul care se cuvenea ocupantului roman.

Domnul Hristos vrea să spună:  «trebuie să fiţi oameni cinstiţi. Dacă trăiţi într-un anumit stat, cu o anumită cultură, trebuie să vă supuneţi, să fiţi oameni cinstiţi».

Hristos le spune să restituie ceea ce este al Cezarului, deoarece chipul aceluia era pe banul de dajdie”.

Ierarhul Huşilor a avertizat că atitudinea nesinceră şi vicleană faţă de aproapele se răsfrânge, mai devreme sau mai târziu, în propria viaţă:

„Noi avem o vorbă foarte frumoasă: «cine sapă gropa altuia, s-ar putea să ajungă el acolo». Aşa se întâmplă.

Când îţi propui să fii netrebnic, necinstit, viclean şi cauţi toate modalităţile malefice de a compromite pe cineva, s-ar putea ca tu însuţi să ajungi un om compromis.

Totul se întoarce împotriva ta. Nimic nu rămâne nerăsplătit.

Mai ales atunci când calomniezi şi batjocoreşti un om nevinovat şi pui pe seama lui lucruri pe care nu le-a făcut niciodată.

El nu se va putea apăra. Vei reuşi să îi murdăreşti identitatea, dar să nu îţi închipui că vei putea  să dormi liniştit. Lucrurile se vor întoarce împotriva ta.

Nu Dumnezeu pedepseşte, ci însăşi fapta ta netrebnică este cea care se întoarce împotriva ta şi te zdrobeşte, când îţi este lumea mai dragă.

Te vei întreba: «ce am făcut de am primit o palmă aşa de dureroasă?»

Uiţi că, poate, la rându-ţi ai nedreptăţit pe cineva, ai fost viclean, necinstit, corupt, şi ai murdărit identitatea celuilalt.

Să ne ferim de o asemnea atitudine!

Să fim oameni cinstiţi, corecţi, să ne vedem de viaţa noastră şi să răspândim în jurul nostru bunătate.

Dacă cineva este rău cu tine, îl poţi îndrepta dacă tu eşti bun cu el.

Să fim oameni buni! Hristos se uită la inima omului, niciodată la faţa lui.  Faţa celuilalt ne poate duce în eroare. Inima este cea care spune despre fiecare cât de bun este, cât de cinstit, câtă îngăduinţă are, câtă capacitate de iertare şi de răbdare a răului”.

În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a hirotonit întru preot pe diaconul Nicolae Moldoveanu, noul paroh al Parohiei Ţifu.

De asemenea, în semn de preţuire pentru sprijinirea lucrărilor de restaurare a bisericii din localitatea Micleşti, Ierarhul Huşilor a hirotesit întru iconom pe părintele Marius Eduard Parpalea de la Parohia Ghermăneşti, Protopopiatul Bârlad, cel care a suplinit şi parohia Ţifu, şi a oferit distincţii de vrednicie enoriaşilor care s-au implicat în edificarea sfântului locaş.