În seara zilei de sâmbătă, 5 decembrie 2020, în ajunul Sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba Vecerniei Mari și a Litiei în Parohia Viltotești, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului sfântului locaș.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele inspector Cristian Roșu, părintele protopop Vasile Lăiu și părintele paroh Gheorghiță Simionescu.
În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre dragostea față de semeni manifestată de Sfântul Nicolae, despre care a afirmat că era o materializare a credinței sale în Dumnezeu:
«Îndreptar credinței și icoană a blândeții, te-a arătat pe tine turmei tale...» (Troparul Sfântului Nicolae)
„Am intrat în ambianța sărbătorească dedicată unuia dintre cei mai minunați sfinți ai Bisericii noastre, Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni.
În troparul dedicat acestui sfânt ni se spune despre el că a fost «îndreptar al credinței», adică un model al credinței.
Sfântul Ierarh Nicolae, prin viața sa, prin modul de a-L trăi pe Hristos, prin modul de a-și asuma adevărurile evanghelice, a fost, pentru contemporanii săi și pentru noi, model de credință.
Ce a însemnat pentru Sfântul Nicolae credința în Hristos? A însemnat dragoste.
În textele de slujbă i ne adresăm în felul următor: «bucură-te cel ce cu dumnezeiască bucurie ai bucurat pe toți cei sărmani; bucură-te cel ce ești folositor prea cald al celor ce li se face strâmbătate».
Sfântul Nicolae este model de credință pentru noi, pentru că a avut dragoste autentică față de Dumnezeu și față de semeni.
Atunci când dragostea noastră față de Dumnezeu este intensă, autentică, fără intermitențe, atunci semenul nostru se va bucura de cea mai mare cinste din partea noastră.
Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune că nu putem zice că iubim pe Dumnezeu, și pe aproapele nostru să îl urâm.
Dragostea față de aproapele este condiționată de dragostea față de Dumnezeu, iar dragostea de Dumnezeu este condiționată de modul cum iubim pe aproapele nostru.
Sursa dragostei pentru aproapele este întotdeauna Dumnezeu”.
De asemenea, Ierarhul Hușilor a amintit despre modul concret în care trebuie să se materializeze dragostea pe care o avem față de Dumnezeu:
„Sfântul Nicolae a pătruns în conștiința Bisericii ca fiind cel milostiv, bun cu cei sărmani. Așa rămâne în inima fiecărui credincios.
Noi am preluat această bunătate a Sfântului Nicolae și încercăm să o manifestăm față de cei sărmani.
Cel care își urăște aproapele, dar spune că Îl iubește pe Dumnezeu sau că este credincios, este ipocrit.
Dragostea față de semeni se manifestă mai ales atunci când aceștia au nevoie de ajutor, de sensibilitatea, delicatețea și gingășia noastră.
Sfântul Ierarh Nicolae a înțeles și a trăit în chip deplin această dragoste față de Dumnezeu, pentru că a avut o credință puternică.
El mai este numit si icoană a blândeții.
Să ne verificăm credința! Câtă credință în Dumnezeu, atâta iubire față de El. Câtă iubire față de El, atâta iubire și față de semeni. Sursa dragostei dintre noi, oamenii, este dragostea dumnezeiască”.