Din soborul slujitorilor au făcut parte mai mulți preoți din Scoția, alături de părintele paroh Andrei Dosoftei.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre chemarea pe care Domnul ne-o adresează fiecăruia, chemare care se pliază cel mai bine pe felul nostru de a fi:

Pasajul evanghelic rânduit să fie citit în această zi, în cadrul Liturghiei, ne vorbește despre chemarea la apostolat a lui Matei, care a fost vameș.

În mentalitatea vremii respective, a fi vameș era, pentru cel care îndeplinea o asemenea responsabilitate, una dintre cele mai inconfortabile îndeletniciri.

Vameșii colectau taxele pentru ocupantul roman, de aceea erau consideraţi trădători de două ori – în primul rând, pentru că lucrau în serviciul ocupantului roman, și, în al doilea rând, pentru că, conform legii mozaice, un evreu nu avea voie să aibă o legătură cu un păgân, această legătură fiind considerată o impuritate (necurăţie).

Hristos, Cel care știe inima fiecăruia, îl cheamă pe un asemenea om la apostolat, la cea mai frumoasă și înaltă misiune – să fie slujitorul Lui.

A fi apostol înseamnă să ai capacitatea de a intra în profunzimea gândirii lui Dumnezeu, în simţirea iubirii Sale, pentru ca, mai apoi, să săvârșești ceea ce Îi este bineplăcut.

Într-un asemenea context, văzându-l pe Matei (care avea numele de Levi), Hristos îi spune: „Urmează-Mă! Vino după Mine!”. Şi ni se spune că Matei (vameșul Levi) s-a ridicat din locul în care era și L-a urmat imediat, fără să aștepte informaţii suplimentare, sau ceva care să-l convingă că trebuie, cu adevărat, să-L urmeze pe Hristos.

Matei, cel care din vameș a ajuns evanghelistul Domnului, a simţit această chemare a lui Iisus, ca fiind una irezistibilă. Era o chemare pe care nu o putea refuza, pentru că simţea că slujirea de apostol i se potrivea cel mai bine. Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a descoperit faptul că avea această vocaţie – de apostol.

Dumnezeu descoperă, în fiecare dintre noi, ceea ce este mai potrivit și ar trebui să urmăm. Esenţial este ca noi să-I auzim glasul tainic, care ne grăiește în inimă, și să-L urmăm.

Evanghelia ne spune că, în momentul în care Hristos l-a chemat pe acest păcătos, care nu era tocmai cinstit, cei care erau de faţă – cărturarii și fariseii – L-au judecat, întrebând de ce S-a aflat în compania celor păcătoși, a celor care nu merită niciun fel de atenţie. Hristos le dă un răspuns, care este valabil și pentru noi, cei de astăzi: «Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi».

Iisus nu a venit pentru cei care se consideră drepţi, fără prihană, ci a venit pentru cei păcătoși, ca să-i trezească la pocăinţă, la schimbarea vieţii, la capacitatea de a-L urma – așa cum s-a întâmplat cu Matei vameșul. În faţa chemării lui Dumnezeu, el și-a schimbat radical viaţa, nu cu jumătăţi de măsură, așa cum facem noi.

Când luăm decizia de a-L urma pe Dumnezeu, de a fi credincioși, noi am vrea să nu o facem la modul deplin, ci cu anumite jumătăţi de măsură.

Evanghelia ne învaţă că, atunci când vrem să-L urmăm pe Domnul, trebuie să o facem fără preget, fără niciun fel de regret, și fără să așteptăm informaţii suplimentare – Îl urmăm, pentru că El știe cel mai bine ceea ce ni se potrivește, ca formă de împlinire a noastră, în faţa Lui.

Vameșul Levi era și corupt, pentru că vameșii nu erau cinstiţi – mai umblau în punga unde colectau taxele. Acest vameș a putut să ajungă, prin harul lui Hristos, evanghelistul (apostolul) Lui.

Dumnezeu face acest lucru cu noi, oamenii – oricât de afundaţi am fi în hăul păcatului, în mocirla patimilor și a viciilor, Dumnezeu are puterea, prin harul Său și prin concursul voinţei noastre, să ne facă sfinţi, să ne facă apostolii Săi. Important este ca noi să răspundem afirmativ chemării Lui, fără ezitare.

Să ne ajute Domnul să fim apostolii Săi cei mai buni, și să ne dăruim Lui.

În cadrul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, întru ierodiacon, pe părintele Fillan, de origine americană, pentru Mănăstirea „Toți Sfinții Celți”, de pe insula Mull, Insulele Hebride, Scoția, Marea Britanie

Această mănăstire este formată dintr-o comunitate multi-națională (Canada, Marea Britanie și USA), iar limba de slujire este engleza. Așezământul monahal se află sub jurisdicția canonică a Înaltpreasfințitului Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale.