Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele protopop Vasile Lăiu.

După slujba de târnosire a bisericii, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a amintit faptul că se împlinesc 96 de ani de la prima sfinţire a bisericii, săvârşită de Patriarhul Nicodim Munteanu, în anul 1922, în vremea când era Episcop al Huşilor.

Astăzi, cu ocazia resfinţirii, biserica a primit şi un al doilea ocrotitor, pe Sfântul Ierarh Alexandru.

A urmat Sfânta Liturghie, oficiată în apropierea sfântului locaş.

În omilia rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre pericolul formalismului religios şi despre accentele absurde pe care acesta le are:

„Evanghelia ne vorbeşte despre o atitudine de superficialitate, de formalitate, pe care o aveau cărturarii şi fariseii în modul lor de a-şi trăi credinţa.

Este un lucru foarte bine de ştiut: atunci când punem accent pe formă, când punem accent pe ceea ce ţine de exteriorul, de învelişul credinţei, nu putem să ne angajăm într-o trăire lăuntrică, aşa cum Hristos ne-o descoperă în Evanghelie.

Oamenii formalişti sunt oameni superficiali, oameni care pun accent pe ceea ce este neesenţial, pe ceea ce este secundar, scăpându-le din vedere ceea ce este cu adevărat important.

Cărturarii şi fariseii din Evanghelie puneau accent pe formă.

Îl acuzau pe Domnul Hristos că nu împlineşte prescripţia Legii mozaice de a respecta ziua sâmbetei. Au ajuns să considere acţiunea ucenicilor, când aceştia erau în lanurile de grâu şi au smuls nişte spice, apoi le-au frecat în mâini şi au rămas cu boabele de grâu, ca pe un fel de treierat, ca şi cum ar fi muncit. Este de la sine înţeles că este ilogic să gândim aşa.

Cărturarii, fiind orbiţi de formalism, de faptul că îşi trăiau la modul exterior credinţa, ajungeau la situaţii atât de absurde şi de ilogice pentru oricine”.

În continuare, Ierarhul Huşilor a amintit de episodul din Vechiul Testament, când regele David a primit, în mod excepţional, de la preotul Ahimelec, pâinile punerii înainte, care puteau fi consumate doar de preoţi, în virtutea faptului că era rege, argument adus de Domnul Hristos fariseilor care îi acuzau pe ucenici de încălcarea Legii:

„Hristos aduce în discuţie un pasaj din Cartea I a Regilor, capitolul 21.

Le transmite, subliminal, cărturarilor şi fariseilor, că dacă regele David a primit din mâinile preotului Ahimelec pâinile punerii înainte, care erau consacrate, ca să le mănânce, chiar dacă nu era o persoană sfinţită, ci doar în virtutea statutului său de rege, cu atât mai mult Hristos, care este Dumnezeu desăvârşit, care este şi Domnul sâmbetei, poate să facă excepţia aceasta, de a munci în zi de sâmbătă - cu toate că ucenicii nu o făcuseră.

Întotdeauna, oamenii formalişti, oamenii care trăiesc la modul exterior credinţa, sunt foarte absurzi!

Devin fundamentalişti! Pun accentul pe ceea ce nu le poate schimba viaţa din interiorul lor.

Dumnezeu nu are nevoie de actele acestea formale, exterioare ale credinţei.

Nici măcar pe noi nu ne schimbă aceste acte formale, exterioare ale credinţei.

Este nevoie să ne asumăm ceea ce ne poate schimba, ceea ce ne poate îmbunătăţi la modul real sufletul nostru, ceea ce ne poate face mai buni, mai sensibili la nevoile celor din jurul nostru, mai receptivi la primirea harului lui Dumnezeu.

Evanghelia ne atenţionează că formalismul, accentul pus pe ceea ce este superficial în trăirea credinţei noastre, este un foarte mare păcat”.

Ierarhul Huşilor a dat un exemplu de atitudine formală în ceea ce priveşte credinţa:

„Cineva vine la Liturghie, stă la slujbă - nu ştim cât de atent este - apoi se duce acasă, în familie, şi se comportă într-o manieră nedemnă, ca şi cum nu ar fi fost la slujbă.

Nu îi respectă pe cei din familie, le vorbeşte urât, îi jigneşte, face tot ceea ce nu este o prelungire a modului de viaţă pe care îl învăţăm noi în biserică. Se comportă ca şi cum nu ar fi fost la biserică, ci în orice altă parte. Aceasta înseamnă să fii un om formal. Nu schimbi nimic în viaţa ta.

Sunt foarte importante şi formele exterioare ale credinţei, însă dacă ne rezumăm numai la ele, se vor transforma într-un formalism păgubos care nu ne va schimba în niciun fel”.

Preasfinţia Sa a arătat că formalismul fariseilor şi cărturarilor le-a întunecat într-atât raţiunea încât ajungeau la concluzii absurde în privinţa gesturilor pe care le făcea Domnul Hristos:

„Cărturarii şi fariseii cunoşteau foarte bine prevederile Legii, ştiau rânduielile, însă erau oameni răi, cârtitori, dispreţuitori şi întotdeauna puneau sub semnul îndoielii tot ceea ce săvârşea Hristos.

Au ajuns inclusiv la aberaţia să considere că este încălcare a prescripţiei mozaice de a respecta ziua sâmbetei, dacă este vindecat un om în această zi.

Hristos a vindecat, în sinagogă, sâmbăta, pe un om care avea mâna uscată, iar fariseii i-au reproşat că nu respectă ziua sâmbetei.

Este o aberaţie să gândeşti în felul acesta!

Săvârşirea binelui nu are termene şi nici soroace. El trebuie săvârşit oricând şi oriunde, cu atât mai mult acolo unde este mare nevoie”.

Părintele Episcop Ignatie a insistat asupra atitudinii reale care izvorăşte din credinţa asumată:

„Evanghelia ne invită să renunţăm la formalism, la forma exterioară a credinţei şi să ne asumăm ceea ce este cu adevărat esenţial, să schimbăm ceva în viaţa noastră.

Din păcate, suntem foarte mulţi care tratăm cu superficialitate credinţa şi nu suntem atenţi la ceea ce ne cere, cu adevărat Dumnezeu, să fim.

În primul rând, ne cere să fim oameni buni, să putem să iertăm atunci când cineva ne greşeşte, să putem să ne rugăm mai mult, căci în felul acesta intrăm în comuniune, în relaţie directă cu Dumnezeu. Acestea sunt importante!

Dacă vom ajunge să trăim în felul acesta credinţa, dacă dăm la o parte pojghiţa acesta a formalităţii, a superficialităţii, a ceea ce nu ţine de esenţa ei, putem ajunge oameni foarte profunzi în ceea ce priveşte trăirea Sfintei Evanghelii”.

Totodată, Preasfinţia Sa a afirmat că atitudinea formalistă, falsă, este foarte uşor de sesizat de cei din jur, mai puţin de subiectul în cauză:

„Să ne învrednicească Domnul să nu mai punem accent pe ceea ce ţine de forma credinţei, ci să ne asumăm ceea ce ţine de esenţa ei, anume schimbarea noastră pe dinlăuntru. Să nu fim, aşa cum le reproşează Hristos fariseilor, «morminte văruite»!

Din păcate, sunt nenumărate situaţii în care suntem în felul acesta.

Pe dinafară, comportamental, la nivel relaţional, zâmbim, vorbim frumos, elegant, dar inima noastră colcăie de ură, mintea noastră este virusată, îmbolnăvită de gânduri de răutate, iar noi vrem să pozăm în oameni foarte buni.

Aceste lucruri se simt! Îţi dai seama de omul care este «mormânt văruit», de omul în care nu este o echivalenţă între modul în care se raportează la cei din jur şi ceea ce este, cu adevărat, în inima sa”!

După Sfânta Liturghie, în semn de recunoştinţă, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a oferit Diplome de ctitor şi Diplome de recunoştinţă celor care s-au implicat în restaurarea sfântului locaş.

Tot în această zi, Preasfinţia Sa a binecuvântat lucrările de renovare a Şcolii primare din localitatea Micleşti, comuna Banca.