Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Marius Cătălin Antohi și părintele paroh Ioan Pop.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a arătat că prezența lui Dumnezeu în viața omului este sursa de adevărată fericire:

«Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile» (Luca 1, 48)

Maica Domnului a fost o ființă extrem de discretă, aproape anonimă, pentru că și-a identificat viața ei cu cea a lui Hristos. A trăit viața lui Hristos. De aceea se bucură de o cinstire aparte. Din punct de vedere dogmatic o numim „Născătoare de Dumnezeu”, cea care L-a adus pe Dumnezeu-Fiul, ca Om, în lumea aceasta.

În momentul în care Maica Domnului s-a întâlnit cu verișoara sa, Elisabeta, cea care purta în pântece pe Sfântul Ioan Botezătorul, aceasta s-a bucurat în mod deosebit. Pruncul a săltat de bucurie în pântecele Elisabetei, iar ea a exclamat, plină de bucurie: „de unde cinstea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”. De aici am preluat și noi acest mod de adresare – Maica Domnului.

Fecioara Maria Îi adresează lui Dumnezu o doxologie, „Magnificat”. Ea nu a vorbit nimic cu verișoara sa, Elisabeta, chiar dacă aceasta era foarte entuziasmată de întâlnire, ci a vorbit direct cu Dumnezeu.

Maica Domnului ne dă soluția pentru a fi oameni fericiți. Cu toții căutăm fericirea și o înțelegem foarte personal, în funcție de universul nostru lăuntric.

Unii consideră că a fi fericiți înseamnă a fi împliniți profesional; alții a se bucura de o anume stare materială; alții de o familie frumoasă și de copii minunați. Evident că toate acestea sunt un crâmpei din adevărata fericire. Dumnezeu ni le dăruiește, însă a fi, la modul plenar al cuvântului, fericiți, înseamnă a-L avea pe Dumnezeu în inima noastră.

Sunt oameni care recunosc, în sinceritatea inimii lor, în fața conștiinței, că în ciuda faptului că și-au atins toate țelurile pe care și le-au propus, totuși nu sunt fericiți, pentru că le lipsește Dumnezeu.

Maica Domnului nu numai că se bucură de o cinstire deosebită și este fericită de către noi, ci ea însăși a trăit această fericire în urma veștii primite de la Arhanghelul Gavriil.

Aceasta este adevărata fericire a omului: să Îl găsească pe Dumnezeu, să Îl aibă în adâncul inimii lui.

Orice altă fericire, oricât de legitimă ar fi, este incompletă, nedesăvârșită.

Chiar dacă ne pot lipsi unele lucruri din lumea aceasta, când Dumnezeu este în viața noastră, simțim că totul are sens, simțim că este o lumină specială în inima noastră. Au trăit această bucurie și „fericire veșnică” (Sfântul Grigorie Palama) cei trei apostoli, pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Față. Nu ar mai fi vrut să coboare din lumină în dramatismul pe care îl implică viața aceasta. Apostolii simțeau prezența lui Dumnezeu în viața lor, fără intermitențe.

Maica Domnului este numită Maica Luminii. Hristos S-a numit pe Sine Lumina lumii.

La finalul slujbei, Ierarhul Hușilor a mulțumit părintelui Ioan Pop și soției sale, Mărioara, pentru întreaga activitate pastorală, și le-a oferit, în semn de prețuire, cu prilejul ieșirii la pensie, diploma de vrednicie a Episcopiei Hușilor. Au primit de asemenea, distincții din partea Părintelui Episcop Ignatie membrii comunității care, de-a lungul timpului, au sprijinit lucrarea pastorală și edilitară din Parohia Rânzești.